E amara, dulce, slaba, tare, neagra, mai putin neagra, indoita cu lapte sau innecata in frisca.
Inchiriaza pentru 5 minute, 30 de minute, o ora sau o zi, o ceasca, o cana, un pahar de plastic sau un termos Gloria Jean’s. Se raceste pe masa din bucatarie, pervazul din sufragerie, biroul plin de acte sau masuta inalta si rotunda cu picior inalt din fumoarul de la job.
Ma trezeste, ma ataca inimos.
Ma trepideaza tensionat si ma precipita pulsionat.
Avand in vedere ultimele doua stari as zice ca m-a transformat intr-un titirez cu probleme cardiace.
- Nu ma mai invarti atata ca-mi sta inima!
- N-ar fi mai bine sa nu ma mai bei si gata?
E amara, dulce, slaba, tare, neagra, mai putin neagra, indoita cu lapte sau innecata in frisca.
Se iubeste pret de 5 minute, 30 de minute, o ora sau o zi cu un pachet de tigari slim, mentolate sau king size, trabucuri sau havane.
Ma trezesc, ma ataca inimos.
Ma sufoca in pleura si ma inunda in plamani.
Avand in vedere ultimele doua stari as zice ca m-au transformat intr-un furnal cu probleme la instalatia de aerisire.
- Nu ma mai afuma atata ca-mi sufoci plamanu’!
- N-ar fi mai bine sa nu mai fumezi si gata?
E amara, dulce, slaba, tare, neagra, mai putin neagra, indoita cu lapte sau innecata in frisca.
Degeaba. Tot la tine ma gandesc.
vineri, 23 aprilie 2010
luni, 12 aprilie 2010
Sirul oamenilor
Sirul oamenilor din viata mea curge. In sens normal. Acesti oameni, straini mie, se opresc, poticnit, brusc sau galagios.
Cedeaza trecerea, semnalizeaza schimbarea de directie, accelereaza nervos sau intra cu toata viteza intr-un alt om care desi a oprit la stop a continuat in sensul cardiac si atunci sensul stopului nu a mai avut sens.
Oamenii mei merg zilnic la job, se uita la televizor seara si merg la wc dimineata dupa cafea. Ei sunt celibatari sau casatoriti, cruzi ca un mugure sau invechiti si prafuiti de sfintele juraminte din fata altarului dar ei sunt oamenii din viata mea. Oamenii acestia merg cu metroul, cu troleul, cu autobuzul sau cu masina personala. Personala lor, personala bancii sau personala companiei la care lucreaza. Compania la care oamenii mei lucreaza da bonuri sau bonusuri. Compania se numeste televizor, fabrica sau cofetarie sau multinationala.
Dar toti oamenii mei sunt fericiti.
Pentru ca ei apartin unei institutii. Institutia nu cedeaza nici trecerea, nu opreste nici la stop. Dar semnalizeaza mereu prezenta unei secretare cu picioare lungi. Pentru ca oamenii mei iubesc picioarele lungi.
Picioarele lungi ale secretarei Yvette sunt lungi si bronzate la un solar dintr-un cartier select,
deschis in apropierea unui club select construit exact vizavi de un restaurant select pentru oameni selecti carora le plac secretarele selecte cu picioare lungi si atunci se intalnesc toti si la solar si la club si la restaurant si toti oamenii mei sunt fericiti cu exceptia muncitorului de pe strada selecta care aspira la secretara selecta cu picioare lungi pe care sotia muncitorului o uraste pentru ca picioarele ei sunt scurte.
Fraza e lunga. La fel si sirul oamenilor din viata mea. Doar viata lor e scurta. In mod paradoxal, ca picioarele sotiei muncitorului de pe strada selecta pe care trece secretara cu picioare lungi.
Cedeaza trecerea, semnalizeaza schimbarea de directie, accelereaza nervos sau intra cu toata viteza intr-un alt om care desi a oprit la stop a continuat in sensul cardiac si atunci sensul stopului nu a mai avut sens.
Oamenii mei merg zilnic la job, se uita la televizor seara si merg la wc dimineata dupa cafea. Ei sunt celibatari sau casatoriti, cruzi ca un mugure sau invechiti si prafuiti de sfintele juraminte din fata altarului dar ei sunt oamenii din viata mea. Oamenii acestia merg cu metroul, cu troleul, cu autobuzul sau cu masina personala. Personala lor, personala bancii sau personala companiei la care lucreaza. Compania la care oamenii mei lucreaza da bonuri sau bonusuri. Compania se numeste televizor, fabrica sau cofetarie sau multinationala.
Dar toti oamenii mei sunt fericiti.
Pentru ca ei apartin unei institutii. Institutia nu cedeaza nici trecerea, nu opreste nici la stop. Dar semnalizeaza mereu prezenta unei secretare cu picioare lungi. Pentru ca oamenii mei iubesc picioarele lungi.
Picioarele lungi ale secretarei Yvette sunt lungi si bronzate la un solar dintr-un cartier select,
deschis in apropierea unui club select construit exact vizavi de un restaurant select pentru oameni selecti carora le plac secretarele selecte cu picioare lungi si atunci se intalnesc toti si la solar si la club si la restaurant si toti oamenii mei sunt fericiti cu exceptia muncitorului de pe strada selecta care aspira la secretara selecta cu picioare lungi pe care sotia muncitorului o uraste pentru ca picioarele ei sunt scurte.
Fraza e lunga. La fel si sirul oamenilor din viata mea. Doar viata lor e scurta. In mod paradoxal, ca picioarele sotiei muncitorului de pe strada selecta pe care trece secretara cu picioare lungi.
vineri, 9 aprilie 2010
Reteaua de vise...
Reteaua de vise...
Interzise?
Admise?
Compromise...?!
Astepti de ceva vreme in culise...
Mii de vise ti-au fost, pe rand, aprinse
Si apoi stinse...
Ce s-a-ntamplat cu reteaua de vise?!
Interzise?
Admise?
Compromise...?!
Astepti de ceva vreme in culise...
Mii de vise ti-au fost, pe rand, aprinse
Si apoi stinse...
Ce s-a-ntamplat cu reteaua de vise?!
sâmbătă, 27 martie 2010
O relatie...la "distanta"
Sunt multi cei care au avut o astfel de relatie: la sute si poate chiar la mii de km distanta de cel drag sau poate nu fizic ci doar psihic
90% dintre oameni condamna aceste relatii.
90% dintre oameni nu pot duce la capat o astfel de relatie.
Eu sunt unul dintre ei. Din a doua categorie.
Ai putea spune ca inveti multe dupa o astfel de relatie (mai ales cand a durat mai mult de 3 ani), ca dorul si absenta celui drag, comunicarea deficitara si precoce sunt niste impedimente cat casa… Sunt. Dar, paradoxal, nu acestea au fost lucrurile esentiale de bagat la cap pentru mine.
Ce am invatat e ca atunci cand ‘iti alegi’ o persoana pe care sa o iubesti, trebuie intai sa o intrebi care-i sunt prioritatile si, mai mult de atat, sa tii cont de ele. Oamenii nu isi schimba prioritatile pentru alti oameni. Unii au bun simt si, de dragul celui iubit, incearca. Dar apoi se ratacesc de ei insisi.
Data viitoare am sa intreb: Omule, ce vrei sa faci cu viata ta?
Sa nu uit sa intreb:
Cu ce te ocupi in viata de zi cu zi? Ce hobby-uri ai? Ce flori iti plac? Unde ai vrea sa lucrezi? Ce filme iti plac? Ce muzica iti place sa asculti si spune-mi o melodie care inseamna mult pentru tine? Ce zodie esti? Ai pleca din tara? Unde daca da (cu cine?:)? Cum stati cu sanatatea? Ce defecte ai(minim 10 :) ? Cand ti-ai facut ultima oara analizele? Ti-e frica de injectii? Te intereseaza cum te vad vecini sau parerea altora despre tine? Esti stressata cu scoala? Intarzii la scolala? Inveti bine? Daca da de ce, daca nu de ce nu? Ai probleme de limbaj in exprimare? I-ai impusca pe tigani? Dar pe unguri? De ce? Ce vise de viitor ai? Ai un prieten? Daca da de ce? Daca nu de ce? E asa cum iti place tie? Iti place sa ia el decizii sau sa sa decizi tu? Iti place sa iesi prin oras? Daca ai avea de alea intre a face un bine prietenului tau sau oricarui alt om, dar acelasi bine, cui l-ai face? Cand te simti tu cea mai relaxata? Ai multi prieteni? Daca nu de ce? Ai dusmani, sau fete cu care nu te intelegi bine? Ai furat vreodata? Ti-e mila de cersetori? Iti ajuti parintii? Ii asculti? Daca ai ajunge pe o insula parasita care ar fi cele mai importante 3 lucruri? Despre ce iti place sa vorbesti? Te enervezi foarte repede?(Sau pe la ce intrebare te-ai enervat?) Sti sa gatesti, iti place? Ce mancare preferi? Te uiti la Televizor mult timp? Daca da la ce? Te uiti la telenovele? De ce? Daca vreodata te-ai uitat la o telenovela ce ai invatat din ea? Ce ai vrea sa faci sau ce faci de ziua indragostitilor? Ai vre-un citat care sa-ti placa foarte tare? Crezi in Dumnezeu? Pe ce te bazezi sau care ii pozitia ta in functie de Dumnezeu? Spune-mi ce-i credinta? Daca ai avea sansa sa pui o intrebare lui Dumnezeu care ar fi? care este interpretarea pe care o dai tu versetului din Biblie 1 Corinteni 13:13? Ce tipuri de carti iti plac (inafara de Biblie)? Zi-mi o carte pe care ai citit-o si ti-a placut? Cand ti-a pus cineva ultima oara una dintre aceste intrebari?
90% dintre oameni condamna aceste relatii.
90% dintre oameni nu pot duce la capat o astfel de relatie.
Eu sunt unul dintre ei. Din a doua categorie.
Ai putea spune ca inveti multe dupa o astfel de relatie (mai ales cand a durat mai mult de 3 ani), ca dorul si absenta celui drag, comunicarea deficitara si precoce sunt niste impedimente cat casa… Sunt. Dar, paradoxal, nu acestea au fost lucrurile esentiale de bagat la cap pentru mine.
Ce am invatat e ca atunci cand ‘iti alegi’ o persoana pe care sa o iubesti, trebuie intai sa o intrebi care-i sunt prioritatile si, mai mult de atat, sa tii cont de ele. Oamenii nu isi schimba prioritatile pentru alti oameni. Unii au bun simt si, de dragul celui iubit, incearca. Dar apoi se ratacesc de ei insisi.
Data viitoare am sa intreb: Omule, ce vrei sa faci cu viata ta?
Sa nu uit sa intreb:
Cu ce te ocupi in viata de zi cu zi? Ce hobby-uri ai? Ce flori iti plac? Unde ai vrea sa lucrezi? Ce filme iti plac? Ce muzica iti place sa asculti si spune-mi o melodie care inseamna mult pentru tine? Ce zodie esti? Ai pleca din tara? Unde daca da (cu cine?:)? Cum stati cu sanatatea? Ce defecte ai(minim 10 :) ? Cand ti-ai facut ultima oara analizele? Ti-e frica de injectii? Te intereseaza cum te vad vecini sau parerea altora despre tine? Esti stressata cu scoala? Intarzii la scolala? Inveti bine? Daca da de ce, daca nu de ce nu? Ai probleme de limbaj in exprimare? I-ai impusca pe tigani? Dar pe unguri? De ce? Ce vise de viitor ai? Ai un prieten? Daca da de ce? Daca nu de ce? E asa cum iti place tie? Iti place sa ia el decizii sau sa sa decizi tu? Iti place sa iesi prin oras? Daca ai avea de alea intre a face un bine prietenului tau sau oricarui alt om, dar acelasi bine, cui l-ai face? Cand te simti tu cea mai relaxata? Ai multi prieteni? Daca nu de ce? Ai dusmani, sau fete cu care nu te intelegi bine? Ai furat vreodata? Ti-e mila de cersetori? Iti ajuti parintii? Ii asculti? Daca ai ajunge pe o insula parasita care ar fi cele mai importante 3 lucruri? Despre ce iti place sa vorbesti? Te enervezi foarte repede?(Sau pe la ce intrebare te-ai enervat?) Sti sa gatesti, iti place? Ce mancare preferi? Te uiti la Televizor mult timp? Daca da la ce? Te uiti la telenovele? De ce? Daca vreodata te-ai uitat la o telenovela ce ai invatat din ea? Ce ai vrea sa faci sau ce faci de ziua indragostitilor? Ai vre-un citat care sa-ti placa foarte tare? Crezi in Dumnezeu? Pe ce te bazezi sau care ii pozitia ta in functie de Dumnezeu? Spune-mi ce-i credinta? Daca ai avea sansa sa pui o intrebare lui Dumnezeu care ar fi? care este interpretarea pe care o dai tu versetului din Biblie 1 Corinteni 13:13? Ce tipuri de carti iti plac (inafara de Biblie)? Zi-mi o carte pe care ai citit-o si ti-a placut? Cand ti-a pus cineva ultima oara una dintre aceste intrebari?
luni, 15 martie 2010
Talk-show part 2
....revin si spun:
26. Ce nu i-ai putea ierta niciodata omului pe care-l iubesti ?
Duplicitatea. Violenta fizica. Jignirile. De cate ori am iertat cate o mizerie de-a unui om, am descoperit curand ca de fapt nu l-am iertat. Sau, mai degraba, nu l-am inteles, deci nu l-am mai iubit. Si uneori chiar am incercat... M-a costat o tona de servetele cu care mi-am sters nasul si ochii si un timp pierdut langa un om care nu mai energiza cu nimic.
27. Ce calitate a jumatatii tale de viata iti este cea mai draga ?
Daca as avea o jumatate...i-as iubi felul in care ma iubeste. Celelalte calitati sunt mereu imperfecte si mai usor de gasit.
28. Care a fost jucaria ta preferata in copilarie ?
Nu era o jucarie, era un spatiu preferat. Un spatiu creat de mine si surorile mele.
29. Care ti se pare cea mai seducatoare ipostaza a ta ?
Culmea, desi nu sunt un barbat urat, nu-mi place sa flirtez, nu transmit semnale din corp sau din ochi tuguiati. Poate ca nu am invatat bine lectia despre seductie, desi am starnit niste pasiuni pe alocuri. Sunt incurcat de intrebarea asta - habar n-am care-i ipostaza cu pricina. Poate ca unul era felul in care-mi faceam parul, pentru ca altul era felul in care aveam energia mea de dimineata, cand ma invarteam prin casa si faceam micul de jun....sau poate ca sacoul meu gri...sau felul in care priveam cand ma indragosteam. Cine naiba stie? Nu stiu cum sa raspund nici aici, am plecat cu gandurile in atatea directii si nu m-am intors cu nimic coerent. Revin...
30. Pe cine te bazezi daca ti se intampla o nenorocire ?
In afara de mine? Pe prietenul meu cel mai bun, ca pe mama o deranjez mereu ultima, nu mi-a placut niciodata sa o fac sa sufere.
31. Care a fost cel mai bun sfat pe care nu l-ai urmat ?
Pentru o perioada scurta nu l-am urmat : "Orice s-ar intampla sa nu uiti ca sangele apa nu se face"
32. Pe cine simti cel mai tare nevoia sa protejezi ?
Pe copiii care sufera, pe care-i bat parintii, pe care-i bate soarta...
33. Care e cea mai mare fantezie sexuala a ta ?
Cand vrei sa-ti protejezi o parte din viata, nu numai o imagine care te ajuta in munca ta, mai bine taci. Mai bine traiesti din zambete cu subinteles si din puncte-puncte...
34. Care e domeniul despre care ai vrea sa stii cel mai mult ?
Arta - pictura, sculptura, cinematografie, design...tot ce are legatura cu imaginatia, creatia si talentul.
35. Cine-ti lipseste cel mai tare in acest moment ?
Iubirea vietii mele.
36. In ce privinta crezi ca esti cel mai putin inteles ?
In felul in care-mi construiesc ziduri cand nu vreau sa marturisesc. In felul in care vreau fiu iubit. Si am constatat cu tristete ca si in felul in care iubesc.
37. Care e cel mai bun lucru de facut dupa sex ?
Dragoste. Dar pentru asta iti trebuie omul extrem de indragostit de tine, nu cel mai viril din oras...
38. Care e cel mai frumos cuvant din limba ta ?
Iubire. De dor sunt dezamagit, doare mereu...
39. Unde te simti cel mai in siguranta ?
In brate. In imbratisarea omului pe care-l iubesc.
40. Care a fost cel mai bizar loc in care ai facut amor ?
Nimic bizar. Doar un cadru perfect pentru niste fiori autentici. Uite cum ma agata intrebarile astea sa spun ce n-am spus nimanui. O fi bine?...Cui ii folosesc intrebarile mele, in afara de mine? Cu ce ramai dupa ce-ai aflat ca actrita ta preferata face exact ce faci si tu sau are o indrazneala care pe tine te crispeaza? Imi vine sa sterg toate raspunsurile si sa ma scuz ca m-am razgandit, nu vreau sa etalez atatea poze din viata mea personala...
41. Care a fost cel mai frumos compliment ce ti s-a facut vreodata ?
Sunt om, la naiba, mi se fac tot timpul complimente, aproape ca nu mai am unitatea de masura potrivita sa le filtrez...Cred ca un mare compliment pe care sufletul meu il tine minte a venit de la un om cu care am impartit atatea secunde de viata, dar mi-a spus in gura mare "esti frumos altfel"...Si mai pastrez pentru totdeauna niste lacrimi care erau pentru mine, de drag nespus, de drag fara cuvinte si gesturi.
42. Care e persoana care te face sa razi, sa te simti relaxat ?
Aici am o lista lunga de prieteni si prietene, majoritatea colegi. Relaxarea vine din faptul ca nu exista niciun fel de tensiune sexuala si niciun fel de competitie intre noi. Iar hazul e mai usor de gasit.
43. Pentru ce te rogi cel mai des ?
Nu. Despre relatia mea cu Dumnezeu nu vorbesc niciodata in public.
44. Pentru cine din viata ta crezi ca esti sau ai fost cel mai bun partener de sex ?
Stiu eu ce-au gasit dupa mine? Sau inainte?...Zau ca nu mi-am pus problema asa sau, daca mi-am pus-o cumva, a durat cat relatia noastra. Nu sunt genul de "sportiv de performanta" in asternut , sunt barbatul care vrea tot ce-i poate da acel om. Evident, trec sexul in prima parte a listei de valori dintre cei doi oameni care se iubesc, asta nu mi-e greu sa admit, dar nu m-am aventurat in sex ca-ntr-un campionat, ci ca in ce mai frumoasa gradina...
45. Cine te-a influentat cel mai mult pana acum ?
Lumea in care traiesc. Am tot vrut sa fiu mai bun ca multi, sa ajung ca altii, sa-i depasesc pe unii, sa-i inteleg pe altii...Nu poti ignora lumea ca sa-ti urmezi drumul ales, trebuie sa ii vezi bine, sa stii cu cine te masori, cum arata lumea pe dinauntru, mai ales in meseria mea. Nu poti fi om fara sa stii macar unul dintre oamenii langa care traiesti...
46. Care a fost primul tau vis implinit ?
Sa vad cum un vis chiar se indeplineste
47. In ce an al vietii tale ai simtit ca te-ai schimbat cel mai mult ?
Acum 3 ani juma'
48. Care a fost cel mai indraznet lucru pe care l-ai l-ai face cu o persoana de acelasi sex cu tine ?
Nu voi raspunde la aceasta intrebare, in semn de protest pentru cei care judeca fara nuante.
49. Ce inventie din acest secol crezi ca are cel mai mare impact in viata ta?
Camera de filmat, chiar daca a depasit putin limita secolului...
50. Care a fost cel mai romantic moment din viata ta ? Iar daca n-a fost, cum ar arata el ?
O poza..."puiul meu"...Un fel de a ma apara de oamenii rai si prosti....O privire care mi-a spus ca ma iubeste fara niciun cuvant...Pana la stele...Raftul meu...Cutiuta mea cu fericire...Raza de luna...Locul pe care cand pun capul e fericire la fiecare a doua batai de inima...
Imi vine sa-i multumesc tipei care a creat intrebarile astea pentru cat am sapat acum in mine...Ah, ce de senzatii uitate, ce de oameni imi trec acum prin minte, ce de momente cu zambete, ce de neimpliniri...Am scris o pagina de raspunsuri sincere, intregi, nevatamate de grija pentru traducerea lor in creiere inguste. Am raspuns mie, adanc si limpede. Nu lumii.
O sa tac. E mai bine asa...
26. Ce nu i-ai putea ierta niciodata omului pe care-l iubesti ?
Duplicitatea. Violenta fizica. Jignirile. De cate ori am iertat cate o mizerie de-a unui om, am descoperit curand ca de fapt nu l-am iertat. Sau, mai degraba, nu l-am inteles, deci nu l-am mai iubit. Si uneori chiar am incercat... M-a costat o tona de servetele cu care mi-am sters nasul si ochii si un timp pierdut langa un om care nu mai energiza cu nimic.
27. Ce calitate a jumatatii tale de viata iti este cea mai draga ?
Daca as avea o jumatate...i-as iubi felul in care ma iubeste. Celelalte calitati sunt mereu imperfecte si mai usor de gasit.
28. Care a fost jucaria ta preferata in copilarie ?
Nu era o jucarie, era un spatiu preferat. Un spatiu creat de mine si surorile mele.
29. Care ti se pare cea mai seducatoare ipostaza a ta ?
Culmea, desi nu sunt un barbat urat, nu-mi place sa flirtez, nu transmit semnale din corp sau din ochi tuguiati. Poate ca nu am invatat bine lectia despre seductie, desi am starnit niste pasiuni pe alocuri. Sunt incurcat de intrebarea asta - habar n-am care-i ipostaza cu pricina. Poate ca unul era felul in care-mi faceam parul, pentru ca altul era felul in care aveam energia mea de dimineata, cand ma invarteam prin casa si faceam micul de jun....sau poate ca sacoul meu gri...sau felul in care priveam cand ma indragosteam. Cine naiba stie? Nu stiu cum sa raspund nici aici, am plecat cu gandurile in atatea directii si nu m-am intors cu nimic coerent. Revin...
30. Pe cine te bazezi daca ti se intampla o nenorocire ?
In afara de mine? Pe prietenul meu cel mai bun, ca pe mama o deranjez mereu ultima, nu mi-a placut niciodata sa o fac sa sufere.
31. Care a fost cel mai bun sfat pe care nu l-ai urmat ?
Pentru o perioada scurta nu l-am urmat : "Orice s-ar intampla sa nu uiti ca sangele apa nu se face"
32. Pe cine simti cel mai tare nevoia sa protejezi ?
Pe copiii care sufera, pe care-i bat parintii, pe care-i bate soarta...
33. Care e cea mai mare fantezie sexuala a ta ?
Cand vrei sa-ti protejezi o parte din viata, nu numai o imagine care te ajuta in munca ta, mai bine taci. Mai bine traiesti din zambete cu subinteles si din puncte-puncte...
34. Care e domeniul despre care ai vrea sa stii cel mai mult ?
Arta - pictura, sculptura, cinematografie, design...tot ce are legatura cu imaginatia, creatia si talentul.
35. Cine-ti lipseste cel mai tare in acest moment ?
Iubirea vietii mele.
36. In ce privinta crezi ca esti cel mai putin inteles ?
In felul in care-mi construiesc ziduri cand nu vreau sa marturisesc. In felul in care vreau fiu iubit. Si am constatat cu tristete ca si in felul in care iubesc.
37. Care e cel mai bun lucru de facut dupa sex ?
Dragoste. Dar pentru asta iti trebuie omul extrem de indragostit de tine, nu cel mai viril din oras...
38. Care e cel mai frumos cuvant din limba ta ?
Iubire. De dor sunt dezamagit, doare mereu...
39. Unde te simti cel mai in siguranta ?
In brate. In imbratisarea omului pe care-l iubesc.
40. Care a fost cel mai bizar loc in care ai facut amor ?
Nimic bizar. Doar un cadru perfect pentru niste fiori autentici. Uite cum ma agata intrebarile astea sa spun ce n-am spus nimanui. O fi bine?...Cui ii folosesc intrebarile mele, in afara de mine? Cu ce ramai dupa ce-ai aflat ca actrita ta preferata face exact ce faci si tu sau are o indrazneala care pe tine te crispeaza? Imi vine sa sterg toate raspunsurile si sa ma scuz ca m-am razgandit, nu vreau sa etalez atatea poze din viata mea personala...
41. Care a fost cel mai frumos compliment ce ti s-a facut vreodata ?
Sunt om, la naiba, mi se fac tot timpul complimente, aproape ca nu mai am unitatea de masura potrivita sa le filtrez...Cred ca un mare compliment pe care sufletul meu il tine minte a venit de la un om cu care am impartit atatea secunde de viata, dar mi-a spus in gura mare "esti frumos altfel"...Si mai pastrez pentru totdeauna niste lacrimi care erau pentru mine, de drag nespus, de drag fara cuvinte si gesturi.
42. Care e persoana care te face sa razi, sa te simti relaxat ?
Aici am o lista lunga de prieteni si prietene, majoritatea colegi. Relaxarea vine din faptul ca nu exista niciun fel de tensiune sexuala si niciun fel de competitie intre noi. Iar hazul e mai usor de gasit.
43. Pentru ce te rogi cel mai des ?
Nu. Despre relatia mea cu Dumnezeu nu vorbesc niciodata in public.
44. Pentru cine din viata ta crezi ca esti sau ai fost cel mai bun partener de sex ?
Stiu eu ce-au gasit dupa mine? Sau inainte?...Zau ca nu mi-am pus problema asa sau, daca mi-am pus-o cumva, a durat cat relatia noastra. Nu sunt genul de "sportiv de performanta" in asternut , sunt barbatul care vrea tot ce-i poate da acel om. Evident, trec sexul in prima parte a listei de valori dintre cei doi oameni care se iubesc, asta nu mi-e greu sa admit, dar nu m-am aventurat in sex ca-ntr-un campionat, ci ca in ce mai frumoasa gradina...
45. Cine te-a influentat cel mai mult pana acum ?
Lumea in care traiesc. Am tot vrut sa fiu mai bun ca multi, sa ajung ca altii, sa-i depasesc pe unii, sa-i inteleg pe altii...Nu poti ignora lumea ca sa-ti urmezi drumul ales, trebuie sa ii vezi bine, sa stii cu cine te masori, cum arata lumea pe dinauntru, mai ales in meseria mea. Nu poti fi om fara sa stii macar unul dintre oamenii langa care traiesti...
46. Care a fost primul tau vis implinit ?
Sa vad cum un vis chiar se indeplineste
47. In ce an al vietii tale ai simtit ca te-ai schimbat cel mai mult ?
Acum 3 ani juma'
48. Care a fost cel mai indraznet lucru pe care l-ai l-ai face cu o persoana de acelasi sex cu tine ?
Nu voi raspunde la aceasta intrebare, in semn de protest pentru cei care judeca fara nuante.
49. Ce inventie din acest secol crezi ca are cel mai mare impact in viata ta?
Camera de filmat, chiar daca a depasit putin limita secolului...
50. Care a fost cel mai romantic moment din viata ta ? Iar daca n-a fost, cum ar arata el ?
O poza..."puiul meu"...Un fel de a ma apara de oamenii rai si prosti....O privire care mi-a spus ca ma iubeste fara niciun cuvant...Pana la stele...Raftul meu...Cutiuta mea cu fericire...Raza de luna...Locul pe care cand pun capul e fericire la fiecare a doua batai de inima...
Imi vine sa-i multumesc tipei care a creat intrebarile astea pentru cat am sapat acum in mine...Ah, ce de senzatii uitate, ce de oameni imi trec acum prin minte, ce de momente cu zambete, ce de neimpliniri...Am scris o pagina de raspunsuri sincere, intregi, nevatamate de grija pentru traducerea lor in creiere inguste. Am raspuns mie, adanc si limpede. Nu lumii.
O sa tac. E mai bine asa...
luni, 18 ianuarie 2010
Adevarat graiesc...
Mint şi eu, ca şi stelele, cât se poate de mult. Mă prefac. Tac. Mă ascund. Mă prefac din nou. Cât pot de mult şi de des. Şi-apoi râd. Sau îmi pare rău. Şi data viitoare mint din nou. Pentru că nu mă pot controla. Pentru că trăiesc dintr-un salariu de "pianist" fără să fi atins vreodată un pian adevărat. Pentru că nu prea ştiu cum să spun adevărul fără să fiu agăţat de un fir de păr electrizat într-o piscină. Pentru că m-au învăţat că trebuie să spun adevărul şi pentru că ştiu că oricând o tragedie poate întrerupe şirul realităţii. Minciuna rămâne acolo, singură şi neruşinată, gata oricând să te primească în braţele ei necoapte şi cosmetizate în buncărele bunicilor sănătoase. Şi atât. Atât se poate face de departe.
Restul e adevăr.
Restul e adevăr.
joi, 14 ianuarie 2010
Ce am invatat cand nu am invatat nimic
- ca voi face din nou aceeasi greseala;
- ca, chiar daca credeam ca am invatat ceva, doar ma amageam;
- ca data viitoare crusta de frustrare va fi si mai groasa, regretele si mai mari;
- ca nu are importanta ce promiti, ci ceea ce faci;
- ca, cu cat te adancesti mai mult in namol, cu atat va dur(e)a mai mult sa iesi;
- ca, in afara de Cel de Sus, aproape nimeni nu mai sta (cu adevarat) in loc pentru tine si pentru problemele tale;
- ca greselile pe care le faci sunt niste piroane pe care ti le bati in piept si in creier (in loc sa stai linistit sa faci o baie cu spuma…);
- ca te poti ierta si esti iertat, dar se uita din ce in ce mai greu;
- ca am nevoie de cineva care sa-mi aduca aminte din cand in cand sa mai citesc postul asta.
De fapt, am invatat ceva sau nu?
- ca, chiar daca credeam ca am invatat ceva, doar ma amageam;
- ca data viitoare crusta de frustrare va fi si mai groasa, regretele si mai mari;
- ca nu are importanta ce promiti, ci ceea ce faci;
- ca, cu cat te adancesti mai mult in namol, cu atat va dur(e)a mai mult sa iesi;
- ca, in afara de Cel de Sus, aproape nimeni nu mai sta (cu adevarat) in loc pentru tine si pentru problemele tale;
- ca greselile pe care le faci sunt niste piroane pe care ti le bati in piept si in creier (in loc sa stai linistit sa faci o baie cu spuma…);
- ca te poti ierta si esti iertat, dar se uita din ce in ce mai greu;
- ca am nevoie de cineva care sa-mi aduca aminte din cand in cand sa mai citesc postul asta.
De fapt, am invatat ceva sau nu?
miercuri, 13 ianuarie 2010
Prietenul se (re)cunoaste si cand nu ai nevoie
‘O parte din tine a crescut in mine. Si astfel, suntem tu si eu, impreuna, pentru eternitate, niciodata despartiti, poate doar de distanta, de nimic altceva.’
Imi iubesc prietenii adevarati. Poate cu stangacie si iresponsabilitate de multe ori, dar ii iubesc.
Sa va iubiti prietenii (si sa nu pastrati secretul fiindca nu e o rusine sa-ti marturisesti dragostea). Dragostea nu te face slab, ci puternic, stralucitor chiar! (Ma rog, conform mersului vremurilor e intr-adevar mai dificl sa-i spui ‘te iubesc’ unui prieten de acelasi sex, dar daca nu pui mana pe el cand ii spui, s-ar putea sa receptioneze corect mesajul…).
Mai avem dubii inca, mai tremura pantalonii pe noi? Ne e rusine ca nu le-am scris si nu i-am cautat de ani de zile, ca i-am suparat sau ca i-am dezamagit?
Foarte bine, sa ne fie, dar asta nu schimba adevarul.
Si da, am sa dau eu tonul. Va iubesc dragii mei:
Ana, Oana, Denisa, Olive, Cosmin, Gabi, Ciprian, Nick, Bianca, Raluca, Irene, Delia, Alex, Vali, Anemona, si destui altii.
[si nu… nu plec (inca) in lume].
marți, 12 ianuarie 2010
vineri, 8 ianuarie 2010
miercuri, 6 ianuarie 2010
Talk-show part 1
1. Cand ai simtit ca parintii tai au fost cu adevarat mandri de tine ?
...pe tata nu l-am simtit mandru niciodata. Cu mama e mai simplu, se vede tot pe fata ei, asa ca mi-a mai dat semnale de-astea atat de necesare unui copil...de orice varsta.
2. Pe cine ai dezamagit cel mai tare ?
Categoric, pe mine, ca mi-am tot ales gresit oamenii din jur. Dar am timp sa redevin mandru de mine, nu-i asa, ca doar am 22 de ani...
In realitate cred ca am mai dezamagit niste oameni si stiu si ei asta.
3. Care este cel mai frumos vis pe care l-ai pierdut pe drum ?
Nu l-am pierdut...este inca pe drum in stand by
4. La ce esti cel mai bun , ce stii sa faci mai bine decat toti oamenii pe care-i cunosti personal ?
Daca e vorba numai despre cei pe care-i cunosc personal, adica bine de tot...atunci fac cel mai bine...fata situatiilor.
Ar mai fi... La naiba, nu gasesc nimic, toti pe care ii cunosc personal sunt si ei buni la chestiile la care ma pricep si eu si inca nu am iesit campion mondial la nimic...
5. Cine e iubirea vietii tale ?
Oare afli pana la 22 de ani? Ori stii mai bine pe la 40, 50, 60?... As spune, fara ezitare, dar iar o sa sara cineva cu intrebari agasante.
Mai bine zic ca nu stiu inca si mai astept sa aflu.
6. Ce functioneaza cel mai putin bine in relatia ta ?
Care relatie?! Da’ macar am invat cate ceva din tot ce am avut pana acum – sa pastrez misterul cand nu-mi convine sa spun un adevar sau chiar cand vreau sa nu se bage nimeni in viata mea personala. Cred ca mai bine as raspunde cu “e treaba mea”.
Imi vine sa rad cand ma gandesc ce simplu ar fi sa raspund ca in toate relatiile mele de pana acum a functionat cel mai bine ‘statul in casa”. Pe bune, cand stateam impreuna, in casa, fara nimeni, totul era perfect, de la cele casnice apucaturi, pana la sex, liniste, deplina intelegere...
Cum ieseam, cum se ducea naibii cate un strat de liniste, apoi unul de dragoste, apoi unul de incredere...Asta e partea de care mi-e frica mereu, de lumea rea, de oamenii care ti-i fura pe cei apropiati....Daca ar sta toate cuplurile intre patru pereti...
7. Ce crezi ca e cel mai enervant la tine, in ochii celor dragi ?
Mi-as suna niste oameni dragi sa-i intreb, ca nu ma prind....
8. Care a fost cel mai erotic moment din viata ta in doi ?
O anumita partida de sex dupa o cearta
9. Cine a avut cel mai perfect trup cu care ai facut sex (dragoste..) ?
Sa ma dau mare si sa zic ca nu asta am cautat ? Asta pare plauzibil , dar parca e un raspuns de concurenta la Miss...Ma mai gandesc.
10.Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani ?
As despunda chiuvete?! Daca raspund sincer as spune “nimic”, ca ma uit la camera mea si apoi la mine si-mi dau seama ca nu-s capabil sa ma cuplez cu cineva pentru bani si nici sa joc in filme porno, desi sigur as fi platit mai bine decat in astea in care sunt “un mare contabil”
Cred ca o sa raspund ... datorii. Nu suport sa ma imprumut de bani, ar fi groaznic...
11.Care crezi ca e cea mai importanta calitate pe care ai mostenit-o de la parintii tai ?
Toate calitatile mele, ca oi avea si eu cateva. Toate au legatura cu felul in care m-a crescut si m-a educat mama, chiar daca pe parcurs am completat singur “formularul de calitati. Dar alea esentiale – bunul-simt, ambitia, cultura generala, niscaiva calitati fizice, de la ea le am.
12.Cand ai simtit ca ai aratat cel mai bine din toata viata ta ?
De cate ori am fost indragostit. Atunci m-am simtit frumos de tot, chiar si fara freza facuta sau vreo haina noua....
13.Care e cel mai prost om pe care-l cunosti ?
Toti oamenii care m-au parasit pentru altii?! Cum sa raspund la asa ceva?!...Desi, uite, am gandit-o din prima...Adevarul e ca sunt foarte tolerant, am invatat sa vad in fiecare macar o farama de bunatate, macar o fasie ingusta de calitate...Ca sa nu mai amintesc de cate ori m-am simtit eu un mare prost care nu pricepe ca lumea-i plina de oamani rai...
14.Care e sunetul care te enerveaza cel mai tare ?
Minciuna. Are un sunet aparte cand ti-o livreaza un om drag. Si e cumplit de evervant sunetul minciunii...
15.La ce eveniment din viata ta ai fost cel mai emotionat?
Cand m-am nascut? Glumesc, desi atunci am plans pentru prima data :) habar n-am, inca nu m-a cerut nimeni de barbat, n-am copii, astea cred ca mi-ar lasa urme pe viata....
16.Care ar fi singurul lucru pe care ti-ar placea sa-l furi (fiind singura sansa de a-l avea..)?
Un zambet la momentul potrivit
17.Cu cine ai avut cea mai proasta experienta sexuala din viata ?
Sa raspund in gura mare la aceasta intrebareeeee?! O, doamne...Bine, sa zicem ca prima data. Asa a fost, jur. N-am inteles nimic din tot ce se intampla.
18.Care a fost cel mai stanjenitor moment din viata ta ?
Cand am fost prins cu matza in sac
19.In fatza cui te simti cel mai pierdut, emotionat, blocat ?
Blocat – in fata mamei mele. Nu stim sa vorbim unul cu altul, nu stim sa ne spunem “te iubesc” sau “mi-e dor de tine”, nici macar sa ne imbratisam nu stim. Pierdut – in fata unui om care sufera si pe care n-am cum sa-l ajut. Emotionat – in fata oricarui om talentat.
20.Care e cea mai erotica aroma pe care ai simtit-o vreodata ?
Diminetile...Diminetile cu persoana iubita aveau aroma de scortisoara si boabe de cafea si mar verde si...
21.Cand ti-a fost cel mai greu sa spui adevarul ?
Cand am raspuns la acest chestionar care se va pune in “vitrina” petrnu toti! Mai degraba as sopti raspunsurile la urechi de oameni buni si dragi...
22.Cine e persoana cu care ai vrea cel mai tare sa ai o aventura (one night stand..) ?
Sunt incapabil de one night stand. Am nevoie de cuvinte, de radiografie, de invaluire, de...o multime de detalii din care se compun pornirea unor nopti reusite. Trebuie sa ma excite cu creierul si abia apoi cu vreun trup impecabil sau cu niste dinti imaculati...
23.Ce-ai vrea sa schimbi cel mai tare in viata ta ?
Tot ce se poate schimba e deja pe lista mea de lucruri de facut obligatoriu. Ce nu, e deja perfectibil sau...de mascat prin diverse artificii. Stiu e un raspuns evaziv, dar sunt foarte concret cand e vorba de schimbari si foarte misterios cand e vorba de planuri personale...
24.Cu cine vorbesti cel mai des despre sex ?
Nu vorbesc. Cel mai mult particip la discutii amuzante pe tema asta, in gasca de prieteni. N-am povestit nimanui, niciodata, “cum fac eu”.
25.Care e cea mai proasta scuza pe care ai folosit-o vreodata ?
Ador vorba aia inteleapta, pe care am auzit-o acum ceva timp si abia tarziu i-am inteles adevarul – “pe dansatorul prost si c...iele-l incomodeaza”. Evit scuzele penibile, prefer sa tac. Dar ca tot omul am aruncat cate-un “mi-a murit bateria” sau “n-am auzit ceasul”...
Va urma...inca pe atat! :P
...pe tata nu l-am simtit mandru niciodata. Cu mama e mai simplu, se vede tot pe fata ei, asa ca mi-a mai dat semnale de-astea atat de necesare unui copil...de orice varsta.
2. Pe cine ai dezamagit cel mai tare ?
Categoric, pe mine, ca mi-am tot ales gresit oamenii din jur. Dar am timp sa redevin mandru de mine, nu-i asa, ca doar am 22 de ani...
In realitate cred ca am mai dezamagit niste oameni si stiu si ei asta.
3. Care este cel mai frumos vis pe care l-ai pierdut pe drum ?
Nu l-am pierdut...este inca pe drum in stand by
4. La ce esti cel mai bun , ce stii sa faci mai bine decat toti oamenii pe care-i cunosti personal ?
Daca e vorba numai despre cei pe care-i cunosc personal, adica bine de tot...atunci fac cel mai bine...fata situatiilor.
Ar mai fi... La naiba, nu gasesc nimic, toti pe care ii cunosc personal sunt si ei buni la chestiile la care ma pricep si eu si inca nu am iesit campion mondial la nimic...
5. Cine e iubirea vietii tale ?
Oare afli pana la 22 de ani? Ori stii mai bine pe la 40, 50, 60?... As spune, fara ezitare, dar iar o sa sara cineva cu intrebari agasante.
Mai bine zic ca nu stiu inca si mai astept sa aflu.
6. Ce functioneaza cel mai putin bine in relatia ta ?
Care relatie?! Da’ macar am invat cate ceva din tot ce am avut pana acum – sa pastrez misterul cand nu-mi convine sa spun un adevar sau chiar cand vreau sa nu se bage nimeni in viata mea personala. Cred ca mai bine as raspunde cu “e treaba mea”.
Imi vine sa rad cand ma gandesc ce simplu ar fi sa raspund ca in toate relatiile mele de pana acum a functionat cel mai bine ‘statul in casa”. Pe bune, cand stateam impreuna, in casa, fara nimeni, totul era perfect, de la cele casnice apucaturi, pana la sex, liniste, deplina intelegere...
Cum ieseam, cum se ducea naibii cate un strat de liniste, apoi unul de dragoste, apoi unul de incredere...Asta e partea de care mi-e frica mereu, de lumea rea, de oamenii care ti-i fura pe cei apropiati....Daca ar sta toate cuplurile intre patru pereti...
7. Ce crezi ca e cel mai enervant la tine, in ochii celor dragi ?
Mi-as suna niste oameni dragi sa-i intreb, ca nu ma prind....
8. Care a fost cel mai erotic moment din viata ta in doi ?
O anumita partida de sex dupa o cearta
9. Cine a avut cel mai perfect trup cu care ai facut sex (dragoste..) ?
Sa ma dau mare si sa zic ca nu asta am cautat ? Asta pare plauzibil , dar parca e un raspuns de concurenta la Miss...Ma mai gandesc.
10.Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani ?
As despunda chiuvete?! Daca raspund sincer as spune “nimic”, ca ma uit la camera mea si apoi la mine si-mi dau seama ca nu-s capabil sa ma cuplez cu cineva pentru bani si nici sa joc in filme porno, desi sigur as fi platit mai bine decat in astea in care sunt “un mare contabil”
Cred ca o sa raspund ... datorii. Nu suport sa ma imprumut de bani, ar fi groaznic...
11.Care crezi ca e cea mai importanta calitate pe care ai mostenit-o de la parintii tai ?
Toate calitatile mele, ca oi avea si eu cateva. Toate au legatura cu felul in care m-a crescut si m-a educat mama, chiar daca pe parcurs am completat singur “formularul de calitati. Dar alea esentiale – bunul-simt, ambitia, cultura generala, niscaiva calitati fizice, de la ea le am.
12.Cand ai simtit ca ai aratat cel mai bine din toata viata ta ?
De cate ori am fost indragostit. Atunci m-am simtit frumos de tot, chiar si fara freza facuta sau vreo haina noua....
13.Care e cel mai prost om pe care-l cunosti ?
Toti oamenii care m-au parasit pentru altii?! Cum sa raspund la asa ceva?!...Desi, uite, am gandit-o din prima...Adevarul e ca sunt foarte tolerant, am invatat sa vad in fiecare macar o farama de bunatate, macar o fasie ingusta de calitate...Ca sa nu mai amintesc de cate ori m-am simtit eu un mare prost care nu pricepe ca lumea-i plina de oamani rai...
14.Care e sunetul care te enerveaza cel mai tare ?
Minciuna. Are un sunet aparte cand ti-o livreaza un om drag. Si e cumplit de evervant sunetul minciunii...
15.La ce eveniment din viata ta ai fost cel mai emotionat?
Cand m-am nascut? Glumesc, desi atunci am plans pentru prima data :) habar n-am, inca nu m-a cerut nimeni de barbat, n-am copii, astea cred ca mi-ar lasa urme pe viata....
16.Care ar fi singurul lucru pe care ti-ar placea sa-l furi (fiind singura sansa de a-l avea..)?
Un zambet la momentul potrivit
17.Cu cine ai avut cea mai proasta experienta sexuala din viata ?
Sa raspund in gura mare la aceasta intrebareeeee?! O, doamne...Bine, sa zicem ca prima data. Asa a fost, jur. N-am inteles nimic din tot ce se intampla.
18.Care a fost cel mai stanjenitor moment din viata ta ?
Cand am fost prins cu matza in sac
19.In fatza cui te simti cel mai pierdut, emotionat, blocat ?
Blocat – in fata mamei mele. Nu stim sa vorbim unul cu altul, nu stim sa ne spunem “te iubesc” sau “mi-e dor de tine”, nici macar sa ne imbratisam nu stim. Pierdut – in fata unui om care sufera si pe care n-am cum sa-l ajut. Emotionat – in fata oricarui om talentat.
20.Care e cea mai erotica aroma pe care ai simtit-o vreodata ?
Diminetile...Diminetile cu persoana iubita aveau aroma de scortisoara si boabe de cafea si mar verde si...
21.Cand ti-a fost cel mai greu sa spui adevarul ?
Cand am raspuns la acest chestionar care se va pune in “vitrina” petrnu toti! Mai degraba as sopti raspunsurile la urechi de oameni buni si dragi...
22.Cine e persoana cu care ai vrea cel mai tare sa ai o aventura (one night stand..) ?
Sunt incapabil de one night stand. Am nevoie de cuvinte, de radiografie, de invaluire, de...o multime de detalii din care se compun pornirea unor nopti reusite. Trebuie sa ma excite cu creierul si abia apoi cu vreun trup impecabil sau cu niste dinti imaculati...
23.Ce-ai vrea sa schimbi cel mai tare in viata ta ?
Tot ce se poate schimba e deja pe lista mea de lucruri de facut obligatoriu. Ce nu, e deja perfectibil sau...de mascat prin diverse artificii. Stiu e un raspuns evaziv, dar sunt foarte concret cand e vorba de schimbari si foarte misterios cand e vorba de planuri personale...
24.Cu cine vorbesti cel mai des despre sex ?
Nu vorbesc. Cel mai mult particip la discutii amuzante pe tema asta, in gasca de prieteni. N-am povestit nimanui, niciodata, “cum fac eu”.
25.Care e cea mai proasta scuza pe care ai folosit-o vreodata ?
Ador vorba aia inteleapta, pe care am auzit-o acum ceva timp si abia tarziu i-am inteles adevarul – “pe dansatorul prost si c...iele-l incomodeaza”. Evit scuzele penibile, prefer sa tac. Dar ca tot omul am aruncat cate-un “mi-a murit bateria” sau “n-am auzit ceasul”...
Va urma...inca pe atat! :P
vineri, 4 decembrie 2009
Decizia corecta
Am intalnit astazi 5 notiuni: dragoste, incredere, egoism, schimbare si slabiciune. Doua sunt pozitive, doua negative, iar una poate fi si-si. Si intalnindu-le mi-am imaginat urmatorul scenariu:
Un om egoist si slab, dar paradoxal, bun, isi traieste viata de zi cu zi. Are noroc si primeste o comoara mica, de care se indragosteste si pe care o pretuieste. Dar este un om egoist, si stralucirea comorii paleste pe zi ce trece, pana in ziua in care trebuie facut ceva cu sentimentele a caror stralucire piere si ea. Si fiindca este un om slab alege sa-si pacaleasca destinul. Ceea ce e perfect nu e indeajuns de bun. Cum poate fi bun ceva perfect pentru un om slab si egoist?
Timpul a trecut, si pierderea comorii i-a deschis ochii, i-a sadit spini in suflet, iar durerea si cainta nu au masura. Iar omul, in durerea lui s-a cait si s-a schimbat.
Si cum in lume sunt atatea comori, omul nostru a primit alta pe care a tratat-o cu dragoste, incredere si schimbare. S-a oprit si a lasat in spate tot trecutul cu ale lui comori, greseli si suferinte. A ales viitorul. Dar trecutul nu i-a dat pace. S-a intrupat in noua comoara crescandu-i acesteia colti si coarne, voce razvratita si gura spurcata, ce arunca flacari de neincredere si vrea sa-l inghita si sa-l scufunde in smoala trecutului. si acum se lupta cu tot: cu dragostea, cu increderea, cu egoismul, cu schimbarea si cu slabiciunea. Este singur cu decizia pe care trebuie sa o ia.
stop. lucrurile pe care ar trebui sa le invatam din povestea de mai sus:
Pentru foarte multi e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva a carui trecut e cel putin dubios. Si fiindca toti avem un trecut dubios, prescurtam: e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva.
Oamenii nu cred in schimbare. Oamenilor nu le place schimbarea. Te vor hartui si te vor vana la prima chestie care are legatura cu “cine ai fost” si nu “cine esti”.
Oamenii cred ca ceea ce le place este bine pentru ei; si, mai grav, unii (destui) lupta pentru ce le place cu toate puterile, impotrivindu-se astfel propriei lor fericiri.
Fugim de suferinta de azi chiar daca asta inseamna o luna in plus de nefericire. “Azi” este mai important ca niciodata. “Candva” nu mai are niciun sens.
Ne iubim mult pe noi insine, iubim stari, senzatii, sentimente si iubim “putin” persoane.
Ne pacalim intr-atat incat credem ca, plangandu-ne de mila, luptand si sperand degeaba, facand jalnice compromisuri vom indupleca “destinul” sa-si schimbe cursul. Special pentru noi.
Trebuie sa fim smeriti, dar nu ne putem lasa calcati in picioare.
Cele de mai sus nu sunt intamplari fictive. Sunt intamplari adevarate despre mine, despre tine si despre multi altii ca noi.
Un om egoist si slab, dar paradoxal, bun, isi traieste viata de zi cu zi. Are noroc si primeste o comoara mica, de care se indragosteste si pe care o pretuieste. Dar este un om egoist, si stralucirea comorii paleste pe zi ce trece, pana in ziua in care trebuie facut ceva cu sentimentele a caror stralucire piere si ea. Si fiindca este un om slab alege sa-si pacaleasca destinul. Ceea ce e perfect nu e indeajuns de bun. Cum poate fi bun ceva perfect pentru un om slab si egoist?
Timpul a trecut, si pierderea comorii i-a deschis ochii, i-a sadit spini in suflet, iar durerea si cainta nu au masura. Iar omul, in durerea lui s-a cait si s-a schimbat.
Si cum in lume sunt atatea comori, omul nostru a primit alta pe care a tratat-o cu dragoste, incredere si schimbare. S-a oprit si a lasat in spate tot trecutul cu ale lui comori, greseli si suferinte. A ales viitorul. Dar trecutul nu i-a dat pace. S-a intrupat in noua comoara crescandu-i acesteia colti si coarne, voce razvratita si gura spurcata, ce arunca flacari de neincredere si vrea sa-l inghita si sa-l scufunde in smoala trecutului. si acum se lupta cu tot: cu dragostea, cu increderea, cu egoismul, cu schimbarea si cu slabiciunea. Este singur cu decizia pe care trebuie sa o ia.
stop. lucrurile pe care ar trebui sa le invatam din povestea de mai sus:
Pentru foarte multi e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva a carui trecut e cel putin dubios. Si fiindca toti avem un trecut dubios, prescurtam: e dumnezeiesc de greu sa ai incredere in cineva.
Oamenii nu cred in schimbare. Oamenilor nu le place schimbarea. Te vor hartui si te vor vana la prima chestie care are legatura cu “cine ai fost” si nu “cine esti”.
Oamenii cred ca ceea ce le place este bine pentru ei; si, mai grav, unii (destui) lupta pentru ce le place cu toate puterile, impotrivindu-se astfel propriei lor fericiri.
Fugim de suferinta de azi chiar daca asta inseamna o luna in plus de nefericire. “Azi” este mai important ca niciodata. “Candva” nu mai are niciun sens.
Ne iubim mult pe noi insine, iubim stari, senzatii, sentimente si iubim “putin” persoane.
Ne pacalim intr-atat incat credem ca, plangandu-ne de mila, luptand si sperand degeaba, facand jalnice compromisuri vom indupleca “destinul” sa-si schimbe cursul. Special pentru noi.
Trebuie sa fim smeriti, dar nu ne putem lasa calcati in picioare.
Cele de mai sus nu sunt intamplari fictive. Sunt intamplari adevarate despre mine, despre tine si despre multi altii ca noi.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
3 zile STUDIU DESPRE TINE
Locuiesc vis-a-vis.Te vad in fiecare dimineata gol cu ferestrele larg deschise,nu ma arat de atatea ori ca aceasta te-ar face sa zambesti...te studiez...numar barbatii pe care ii porti seara si ii incercuiesc pe cei care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce ai umilit un barbat...care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat toate ferestrele deschise si la pod...trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea singur ca sa iti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar trei zile din ultimul an ai trait fara nici o masca si atunci iti venea mereu in vizita acelasi barbat...doar atunci inchideai ferestrele...TOATE si tragea-i perdelele...TOATE si plecau...toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine dar iesea fugarit la cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine. Atat de rau defapt...
Nu iubi! Asteapta sa vin sa iti fac curatenie!
Nu iubi! Asteapta sa vin sa iti fac curatenie!
miercuri, 25 noiembrie 2009
Calatoria continua
[Fiindca m-ai intrebat ce mai fac]:
lucrez. dorm. lucrez.
ma enervez. imi trece. ascult.
dorm. lucrez. vorbesc. ascult. scriu.
meditez. dorm. lucrez. rad. imi trece.
dorm. lucrez. visez. scriu. gandesc.
visez. imi trece. admir. meditez.
iubesc. nu-mi trece nicicum…
lucrez. dorm. lucrez.
ma enervez. imi trece. ascult.
dorm. lucrez. vorbesc. ascult. scriu.
meditez. dorm. lucrez. rad. imi trece.
dorm. lucrez. visez. scriu. gandesc.
visez. imi trece. admir. meditez.
iubesc. nu-mi trece nicicum…
marți, 24 noiembrie 2009
Relatii independente de timp
Toti avem amici. Si prieteni. Mai multi, mai putini, mai buni, mai rai. Ne mai tachinam, ne mai certam; in cele din urma ne impacam. Exista relatii care trebuie intretinute si exista relatii care ne (intre)tin.
Cum intretinem o relatie?
N-am idee… adica, probabil fiecare in felul sau: ne intalnim azi sau peste o saptamana. Te ajut cu asta, tu imi dai aia. Inventez o scuza; inventez un conflict. Atenuez conflictul ca sa sfarsim imbratisati. Orice facem insa, totul depinde de timp: daca ai intarziat, am sa ma supar [de cate ori ai intarziat oare?]; daca nu ne intalnim saptamana asta, am sa ma simt singur [de cate ori m-am simtit singur?]. Daca azi nu ai chef, am sa fiu cu capsa pusa toata ziua. Daca ieri nu m-ai putut ajuta, am sa te pedepsesc poimaine. Apoi am sa te iert. Si tot asa: ieri, azi, maine, sambata, duminica, la 4, in martie, anu’ viitor.
Punct. Si acum o fraza noua:
Exista relatii care sunt independente de timp.
In aceste relatii nu exista “ieri, azi, maine, sambata, duminica, la 4, in martie, anu’ viitor”. Aici exista doar “eu, tu si legatura dintre noi”. O legatura perena, dincolo de timp. Dincolo de ‘ce trebuie sa fac?’, dincolo de ‘iti sunt dator’, dincolo de ‘nu ne-am vazut de 5 ani’. Aceste relatii nu le creezi, nu le descoperi. Ele te creeaza, ele te descopera.
Indraznesc sa te intreb: ‘ai o astfel de relatie’?
eu am sau cel putin am avut … tu?
Cum intretinem o relatie?
N-am idee… adica, probabil fiecare in felul sau: ne intalnim azi sau peste o saptamana. Te ajut cu asta, tu imi dai aia. Inventez o scuza; inventez un conflict. Atenuez conflictul ca sa sfarsim imbratisati. Orice facem insa, totul depinde de timp: daca ai intarziat, am sa ma supar [de cate ori ai intarziat oare?]; daca nu ne intalnim saptamana asta, am sa ma simt singur [de cate ori m-am simtit singur?]. Daca azi nu ai chef, am sa fiu cu capsa pusa toata ziua. Daca ieri nu m-ai putut ajuta, am sa te pedepsesc poimaine. Apoi am sa te iert. Si tot asa: ieri, azi, maine, sambata, duminica, la 4, in martie, anu’ viitor.
Punct. Si acum o fraza noua:
Exista relatii care sunt independente de timp.
In aceste relatii nu exista “ieri, azi, maine, sambata, duminica, la 4, in martie, anu’ viitor”. Aici exista doar “eu, tu si legatura dintre noi”. O legatura perena, dincolo de timp. Dincolo de ‘ce trebuie sa fac?’, dincolo de ‘iti sunt dator’, dincolo de ‘nu ne-am vazut de 5 ani’. Aceste relatii nu le creezi, nu le descoperi. Ele te creeaza, ele te descopera.
Indraznesc sa te intreb: ‘ai o astfel de relatie’?
eu am sau cel putin am avut … tu?
duminică, 22 noiembrie 2009
Singuratate
Se pune problema in urmatoarele feluri:
- Ce este singuratatea?
- Te scapa dragostea de singuratate?
- Dacă oamenii sunt singuri, atunci de ce caută in disperare să-şi demonstreze că nu e aşa?
- E o bătaie de joc să trăiesti singur, e o bătaie de joc să trăieşti alături de alţii şi să fii singur.
Singuratea este o problema foarte foarte complexa. Conform DEX-ului, lucrurile par foarte simple: ‘fara altcineva’, ‘retras’, ‘izolat’, ‘parasit’.
Iau in considerare premisa ca singuratatea este o chestiune negativa. Si ce spunea si Dumnezeu, ‘nu este bine ca omul sa fie singur’. [nu de alta, dar exista momente in care chiar avem nevoie sa fim singuri; sau exista persoane care se simt mai bine izolate; insa nu despre asta este vorba, ci despre situatiile in care nu alegi sa fii singur].
Daca merg cu analiza mai departe exista doua mari ‘categorii’ de singuratate: 1. cand esti ‘inadaptat’, parasit, respins si izolat de oameni, si 2. cand traiesti cu si intre oameni si totusi esti/te simti singur.
Primul caz este mai evident. Oamenii au multe prejudecati si o scara a valorilor cel putin dubioasa si din cauza aceasta isi aleg prieteni din motive egoiste sau conform vorbei de duh ‘cine se aseamana se-aduna’. Ce se intampla insa daca nu esti frumos; sau daca nu ai succes/bani/influenta; sau daca esti un ‘ciudat’? Te bazezi pe familie ca sa nu fii chiar ‘lupul singuratic’.
Al doilea caz este chiar mai complicat. Daca in primul situatia e clara (si de obicei persoanele care trec prin aceste probleme constientizand asta, isi gasesc un prieten/prietena apropiata, in general o persoana care trece/a trecut printr-o experienta similara. La fel cum exista boli pe care le ducem in spate fara prezenta vreunui simptom, la fel exista persoane care sufera de singuratate fara sa-si dea seama de asta.
Cat de singuri suntem? Chiar daca suntem inconjurati de familie si prieteni/amici, exista cateva lucruri la care ar trebui sa meditam.
1. Singuratatea izvoraste din egoism. Cu cat suntem mai altruisti, cu atat vom fi mai apropiati si uniti/’lipiti’ unii de ceilalti.
2. Daca nu ne putem accepta asa cum suntem, si celor din jur le va fi greu sa faca asta.
3. Oamenii nu sunt ‘posesia’ altor oameni. Persoanele posesive ‘traiesc singure cu cineva’.
4. Refuzul si incapatanarea de a te face cunoscut celor din jur, va degenera in singuratate. [nu putine sunt situatiile in care oamenii s-au 'fript' din cauza ca au fost deschisi, si au ajuns singuri fiindca au preferat sa nu se mai expuna riscului de a fi raniti a doua/treia oara].
5. Absenta increderii/credintei duce de asemenea la singuratate.
Desigur ca s-au scris si s-ar putea scrie carti pe aceasta tema, insa am vrut doar sa pun accentul pe cateva lucruri esentiale. Tu, ce crezi despre singuratate? Cat de singuri suntem?
- Ce este singuratatea?
- Te scapa dragostea de singuratate?
- Dacă oamenii sunt singuri, atunci de ce caută in disperare să-şi demonstreze că nu e aşa?
- E o bătaie de joc să trăiesti singur, e o bătaie de joc să trăieşti alături de alţii şi să fii singur.
Singuratea este o problema foarte foarte complexa. Conform DEX-ului, lucrurile par foarte simple: ‘fara altcineva’, ‘retras’, ‘izolat’, ‘parasit’.
Iau in considerare premisa ca singuratatea este o chestiune negativa. Si ce spunea si Dumnezeu, ‘nu este bine ca omul sa fie singur’. [nu de alta, dar exista momente in care chiar avem nevoie sa fim singuri; sau exista persoane care se simt mai bine izolate; insa nu despre asta este vorba, ci despre situatiile in care nu alegi sa fii singur].
Daca merg cu analiza mai departe exista doua mari ‘categorii’ de singuratate: 1. cand esti ‘inadaptat’, parasit, respins si izolat de oameni, si 2. cand traiesti cu si intre oameni si totusi esti/te simti singur.
Primul caz este mai evident. Oamenii au multe prejudecati si o scara a valorilor cel putin dubioasa si din cauza aceasta isi aleg prieteni din motive egoiste sau conform vorbei de duh ‘cine se aseamana se-aduna’. Ce se intampla insa daca nu esti frumos; sau daca nu ai succes/bani/influenta; sau daca esti un ‘ciudat’? Te bazezi pe familie ca sa nu fii chiar ‘lupul singuratic’.
Al doilea caz este chiar mai complicat. Daca in primul situatia e clara (si de obicei persoanele care trec prin aceste probleme constientizand asta, isi gasesc un prieten/prietena apropiata, in general o persoana care trece/a trecut printr-o experienta similara. La fel cum exista boli pe care le ducem in spate fara prezenta vreunui simptom, la fel exista persoane care sufera de singuratate fara sa-si dea seama de asta.
Cat de singuri suntem? Chiar daca suntem inconjurati de familie si prieteni/amici, exista cateva lucruri la care ar trebui sa meditam.
1. Singuratatea izvoraste din egoism. Cu cat suntem mai altruisti, cu atat vom fi mai apropiati si uniti/’lipiti’ unii de ceilalti.
2. Daca nu ne putem accepta asa cum suntem, si celor din jur le va fi greu sa faca asta.
3. Oamenii nu sunt ‘posesia’ altor oameni. Persoanele posesive ‘traiesc singure cu cineva’.
4. Refuzul si incapatanarea de a te face cunoscut celor din jur, va degenera in singuratate. [nu putine sunt situatiile in care oamenii s-au 'fript' din cauza ca au fost deschisi, si au ajuns singuri fiindca au preferat sa nu se mai expuna riscului de a fi raniti a doua/treia oara].
5. Absenta increderii/credintei duce de asemenea la singuratate.
Desigur ca s-au scris si s-ar putea scrie carti pe aceasta tema, insa am vrut doar sa pun accentul pe cateva lucruri esentiale. Tu, ce crezi despre singuratate? Cat de singuri suntem?
vineri, 20 noiembrie 2009
Povestea vietii mele: deschiderea ochiului
Spuneam data trecuta ca debutul a fost frumos. Si chiar daca in continuare lucrurile au fost frumoase, a urmat perioada de ‘iluminare’. Am inceput sa vad si sa experimentez lucrurile care nu sunt frumoase. E acea perioada pe care as compara-o cu cea in care incepe sa se strice laptele. Bei, si e bun, proaspat la inceput si apoi, treptat-treptat, pe nesimtite, acreala incepe sa-si faca simtit gustul.
Chiar si asa, acele vremuri se confunda cu ceea ce imi place sa numesc: optimismul ‘bodian’ [nu e foarte interesant de unde provine denumirea]. In principiu in aceasta situatie, omul crede ca este invincibil, ca toate lucrurile bune i se intampla lui, si toate lucrurile rele altora (nici macar celor din jur, ci celor de la radio sau televizor). Perioada asta este impanata cu un optimism si idealism exagerat, tu esti cel mai destept, cel mai frumos, cel mai puternic, cel mai cel…
Si chiar daca realitatea iti arata adesea contrariul, nu o poti vedea.…iar apoi a venit furtuna. Furtuna care mi-a deschis tot ce era inchis. Am inteles ca lucrurile rele convietuiesc cu cele bune, ca ai si vei avea parte si de unele si de celelalte. Ca nu poti sa inchizi ochii si sa te prefaci ca nimic nu s-a intamplat. Ca exista locuri si momente in care tristetea este atat de adanca, incat nu mai stii ce e real, si ce nu. Ca exista momente in care gasesti bucurii adevarate in situatii si obiecte atat de mici, incat nici o lupa nu s-ar incumenta sa le dezvaluie.
M-am schimbat. Candva, aveam raspuns la orice. Astazi nu mai stiu daca am un raspuns la ceva. Am intrebari. Nu le pun fiindca nu vreau sa intalnesc persoane precum eu odinioara (cu raspuns la orice).
Dar s-au intamplat si (cateva) lucruri bune. Eram invincibil candva, si totusi usor si slab, acum sunt slab dar puternic ca o stanca de granit.
Da. Am pierdut multe lucruri pretioase pana acum. Dar le-am pierdut doar pentru a putea trai azi. Sunt 22 acum; nu stiu daca sunt multi sau putini; cui ii pasa?
Astazi, tristetea si bucuria sunt cei mai buni tovarasi.
Chiar si asa, acele vremuri se confunda cu ceea ce imi place sa numesc: optimismul ‘bodian’ [nu e foarte interesant de unde provine denumirea]. In principiu in aceasta situatie, omul crede ca este invincibil, ca toate lucrurile bune i se intampla lui, si toate lucrurile rele altora (nici macar celor din jur, ci celor de la radio sau televizor). Perioada asta este impanata cu un optimism si idealism exagerat, tu esti cel mai destept, cel mai frumos, cel mai puternic, cel mai cel…
Si chiar daca realitatea iti arata adesea contrariul, nu o poti vedea.…iar apoi a venit furtuna. Furtuna care mi-a deschis tot ce era inchis. Am inteles ca lucrurile rele convietuiesc cu cele bune, ca ai si vei avea parte si de unele si de celelalte. Ca nu poti sa inchizi ochii si sa te prefaci ca nimic nu s-a intamplat. Ca exista locuri si momente in care tristetea este atat de adanca, incat nu mai stii ce e real, si ce nu. Ca exista momente in care gasesti bucurii adevarate in situatii si obiecte atat de mici, incat nici o lupa nu s-ar incumenta sa le dezvaluie.
M-am schimbat. Candva, aveam raspuns la orice. Astazi nu mai stiu daca am un raspuns la ceva. Am intrebari. Nu le pun fiindca nu vreau sa intalnesc persoane precum eu odinioara (cu raspuns la orice).
Dar s-au intamplat si (cateva) lucruri bune. Eram invincibil candva, si totusi usor si slab, acum sunt slab dar puternic ca o stanca de granit.
Da. Am pierdut multe lucruri pretioase pana acum. Dar le-am pierdut doar pentru a putea trai azi. Sunt 22 acum; nu stiu daca sunt multi sau putini; cui ii pasa?
Astazi, tristetea si bucuria sunt cei mai buni tovarasi.
joi, 19 noiembrie 2009
Povestea vietii mele: debutul
(varianta ‘preascurtata’)
Totul a inceput sau a continuat cu plutirea intr-un neant, negru ca taciunele si dens precum zapada de martie. Apoi, am fost atras de singurul altceva dimprejur: luminita. [am aflat destul de tarziu ca de fapt fusesem impins, nu atras]
Nu-mi mai aduc aminte (exact) daca am scos prima data in lume crestetul, nasul, piciorul… indraznet din partea mea a spune ‘nu-mi aduc aminte exact ce s-a intamplat acum 22 de ani’, dar am auzit ca indrazneala e o calitate foarte ravnita.
Primii ani, nu am iesit din tipar: plansete, rasete, caca mare, pipi mic (in si pe langa), pufuleti, bunici, cateva gaini, un leagan in frunte… imi se aduc aminte (adesea), sub forma de povestire, ca faceam parte din tribul nepotilor fara stare si ca in aceeasi perioada am invatat ca ‘ucu’ e ‘nicu’ de fapt.
A urmat apoi perioada fericirii. Perioada in care inca mai poate oricine sa sara peste tine, si in care singurul lucru unde te doare, e cel bine ascuns de soare (si de luna). Nepasarea si ‘inocenta’ copilariei sunt singurele repere. Nu tu existentialism, probleme, dileme, teluri, conflicte, responsabilitati.
[De fapt: existentialism – de ce se trezeste bunica in fiecare dimineatza la ora 4 ca sa scoata vacile din grajd in ‘ulita’?!
probleme – am furat un biscuite din bolul de pe raftul din bucatarie si l-am mancat in spatele casei bunicii. Am mancat si doua prune mari dintr-un borcan de compot si l-am intors invers (sa nu se vada).
dileme – sa-mi fac prastie rosie sau verde?
conflicte – bataie cu pistoale din traforaj.
responsabilitati – numararea puilor de gaina ai bunicii (de doua ori pe zi).
E momentul in care, daca as fi constientizat maretia lui, m-as fi straduit sa gasesc o modalitate de a opri ceasul in loc. (atunci nu stiam, acum stiu, dar nu mai vreau).
a urmat si… va urma
Totul a inceput sau a continuat cu plutirea intr-un neant, negru ca taciunele si dens precum zapada de martie. Apoi, am fost atras de singurul altceva dimprejur: luminita. [am aflat destul de tarziu ca de fapt fusesem impins, nu atras]
Nu-mi mai aduc aminte (exact) daca am scos prima data in lume crestetul, nasul, piciorul… indraznet din partea mea a spune ‘nu-mi aduc aminte exact ce s-a intamplat acum 22 de ani’, dar am auzit ca indrazneala e o calitate foarte ravnita.
Primii ani, nu am iesit din tipar: plansete, rasete, caca mare, pipi mic (in si pe langa), pufuleti, bunici, cateva gaini, un leagan in frunte… imi se aduc aminte (adesea), sub forma de povestire, ca faceam parte din tribul nepotilor fara stare si ca in aceeasi perioada am invatat ca ‘ucu’ e ‘nicu’ de fapt.
A urmat apoi perioada fericirii. Perioada in care inca mai poate oricine sa sara peste tine, si in care singurul lucru unde te doare, e cel bine ascuns de soare (si de luna). Nepasarea si ‘inocenta’ copilariei sunt singurele repere. Nu tu existentialism, probleme, dileme, teluri, conflicte, responsabilitati.
[De fapt: existentialism – de ce se trezeste bunica in fiecare dimineatza la ora 4 ca sa scoata vacile din grajd in ‘ulita’?!
probleme – am furat un biscuite din bolul de pe raftul din bucatarie si l-am mancat in spatele casei bunicii. Am mancat si doua prune mari dintr-un borcan de compot si l-am intors invers (sa nu se vada).
dileme – sa-mi fac prastie rosie sau verde?
conflicte – bataie cu pistoale din traforaj.
responsabilitati – numararea puilor de gaina ai bunicii (de doua ori pe zi).
E momentul in care, daca as fi constientizat maretia lui, m-as fi straduit sa gasesc o modalitate de a opri ceasul in loc. (atunci nu stiam, acum stiu, dar nu mai vreau).
a urmat si… va urma
miercuri, 18 noiembrie 2009
De la inceput la sfarsit si mai departe
(spam-ul vietii: cele 20 de cuvinte care conteaza – alfabetic)
adevar,bani, boala, cariera, dragoste, distractie, Dumnezeu, dusmani, eu, familie, fericire, mancare, muzica, nastere, prieteni, restul, sex, tu, vesnic, viata.
[doar unul singur cu majuscula]
adevar,bani, boala, cariera, dragoste, distractie, Dumnezeu, dusmani, eu, familie, fericire, mancare, muzica, nastere, prieteni, restul, sex, tu, vesnic, viata.
[doar unul singur cu majuscula]
marți, 17 noiembrie 2009
De fapt, e simplu
"Viata-i grea si complicata”. Asta sta scris pe toate gardurile.
Daca ne detasam putin de evenimente, vom vedea ca de fapt, lucrurile sunt foarte simple:
1. Cand ne nastem, urlam si tipam ca din gura de sarpe, dar nu ne baga nimeni in seama, indiferent de ce intelepciuni am grai noi atunci (apropo, bine ca se studiaza limbaje si semnale extraterestre, dar nimeni nu-si bate capul sa descifreze intelepciunea nou-nascutilor…)
2. Urmeaza perioada inocentei, cu vorbe dulci precum ‘mama’, ‘tata’ sau, foarte incantat: ‘mama, copii mi-au spus ca sunt o p**a’, (si esti mandru de asta).
3. Guma turbo (care se poate inlocui la nevoie cu tigara, mahoarca sau alcool). In perioada asta faci orice ca sa-ti procuri ‘marfa’ (furi, minti, inseli, tot tacamul)
4. Adolescenta (panica si placere) – ai pus prima oara mana pe obiectul ‘interzis’ sau a inceput sa-ti curga din diverse orificii lichide mai stridente.
5. Post-adolescenta – te afunzi in misterele omenirii, faci sport, scrii poezii sau iti doresti sa te faci politician (cand vei fi mare)
6. Criza 30 – esti cuprins de panica singuratatii (fie ca esti sau nu cu cineva) si incepi sa scartii constant pentru prima data
7. 40 – te dai cu capu de toti peretii pentru odrasle (perioada favorabila dezvoltarii burtei, celulitei si parului grizonat)
8. Cincizeci – primul infarct, subiecte la ordinea zilei: medicamente si guvernul tampit (si poate Dan Diaconescu…)
9. Intelepciunea – daca ai ajuns aici si inca te mai tii pe picioarele tale si pe mintea ta, mai ai o sansa.
10. Punct. (si poate de la capat)
Simplu.
Daca ne detasam putin de evenimente, vom vedea ca de fapt, lucrurile sunt foarte simple:
1. Cand ne nastem, urlam si tipam ca din gura de sarpe, dar nu ne baga nimeni in seama, indiferent de ce intelepciuni am grai noi atunci (apropo, bine ca se studiaza limbaje si semnale extraterestre, dar nimeni nu-si bate capul sa descifreze intelepciunea nou-nascutilor…)
2. Urmeaza perioada inocentei, cu vorbe dulci precum ‘mama’, ‘tata’ sau, foarte incantat: ‘mama, copii mi-au spus ca sunt o p**a’, (si esti mandru de asta).
3. Guma turbo (care se poate inlocui la nevoie cu tigara, mahoarca sau alcool). In perioada asta faci orice ca sa-ti procuri ‘marfa’ (furi, minti, inseli, tot tacamul)
4. Adolescenta (panica si placere) – ai pus prima oara mana pe obiectul ‘interzis’ sau a inceput sa-ti curga din diverse orificii lichide mai stridente.
5. Post-adolescenta – te afunzi in misterele omenirii, faci sport, scrii poezii sau iti doresti sa te faci politician (cand vei fi mare)
6. Criza 30 – esti cuprins de panica singuratatii (fie ca esti sau nu cu cineva) si incepi sa scartii constant pentru prima data
7. 40 – te dai cu capu de toti peretii pentru odrasle (perioada favorabila dezvoltarii burtei, celulitei si parului grizonat)
8. Cincizeci – primul infarct, subiecte la ordinea zilei: medicamente si guvernul tampit (si poate Dan Diaconescu…)
9. Intelepciunea – daca ai ajuns aici si inca te mai tii pe picioarele tale si pe mintea ta, mai ai o sansa.
10. Punct. (si poate de la capat)
Simplu.
duminică, 15 noiembrie 2009
De ce se cearta oamenii (asa mult)
Cand eram (si) mai tanar obisnuiam sa ma cert destul de des. Mai mult de atat, nu o consideram atunci o problema reala. Acum, ca au trecut ani multi si sunt in stadiul in care cearta este pentru mine rara precum tigarile Carpati, am ajuns sa ma intreb [tinandu-mi mana in barba]:
“DE CE SE CEARTA OAMENII ATAT DE MULT?”
Probabil ca foarte multi ar fi tentati sa spuna din nou: ‘asta e un subiect vast, nu e nici alba, nici neagra’. De acord, insa daca e un subiect vast, nu inseamna ca trebuie lasat la o parte, ignorat si neanalizat cu toata atentia pe care ar merita-o. Nu am sa intru in povesti si amanunte (avem tot timpul sa facem asta in sectiunea pentru comentarii), tot ce incerc sa fac e sa incropesc o lista cu raspunsuri la intrebarea de mai sus.
Oamenii se cearta atat de mult, (fiindca):
1. cred cu tot dinadinsul ca au dreptate.
2. chiar daca si-au dat seama ca nu au dreptate, le e rusine sa recunoasca.
3. le face placere sa supere alte persoane.
4. vor binele cuiva, dar nu pot sa inteleaga ca modul in care vrei binele cuiva s-ar putea sa nu fie potrivit.
5. se gandesc foarte mult la interesul personal.
6. din invidie.
7. din obisnuinta.
8. au in sange ‘microbul’ (cunosc foarte multe persoane care se cearta doar de dragul disputei, pentru cele mai nesemnificative probleme).
9. din prostie (’reclama’ cu ‘desteptul cedeaza primul’ nu exista doar asa…).
10. pentru ‘a se descarca’ (din nou aduc in discutie o ‘reclama’, de data aceasta pe aia cu ‘insa cand se umple paharul…’).
11. paradoxal, oamenii se cearta si din ‘bunatate’, vezi cazurile in care o persoana incearca sa ia apararea alteia si intra din aceasta cauza in conflict cu o a treia persoana.
Mda… imi vine sa ma cert cu mine ca sunt obosit si nu-mi mai vin in minte alte cauze (cu siguranta lista e mult mai cuprinzatoare). Oricum, pentru a putea ajunge sa nu ne mai certam, va trebui prima si prima data sa descoperim ‘de ce ne certam’. Si evident, sa luam ulterior masurile de rigoare… Personal, ma bucur ca sunt pe calea cea buna. Tu, pe unde esti? Cu cine te mai certi?
“DE CE SE CEARTA OAMENII ATAT DE MULT?”
Probabil ca foarte multi ar fi tentati sa spuna din nou: ‘asta e un subiect vast, nu e nici alba, nici neagra’. De acord, insa daca e un subiect vast, nu inseamna ca trebuie lasat la o parte, ignorat si neanalizat cu toata atentia pe care ar merita-o. Nu am sa intru in povesti si amanunte (avem tot timpul sa facem asta in sectiunea pentru comentarii), tot ce incerc sa fac e sa incropesc o lista cu raspunsuri la intrebarea de mai sus.
Oamenii se cearta atat de mult, (fiindca):
1. cred cu tot dinadinsul ca au dreptate.
2. chiar daca si-au dat seama ca nu au dreptate, le e rusine sa recunoasca.
3. le face placere sa supere alte persoane.
4. vor binele cuiva, dar nu pot sa inteleaga ca modul in care vrei binele cuiva s-ar putea sa nu fie potrivit.
5. se gandesc foarte mult la interesul personal.
6. din invidie.
7. din obisnuinta.
8. au in sange ‘microbul’ (cunosc foarte multe persoane care se cearta doar de dragul disputei, pentru cele mai nesemnificative probleme).
9. din prostie (’reclama’ cu ‘desteptul cedeaza primul’ nu exista doar asa…).
10. pentru ‘a se descarca’ (din nou aduc in discutie o ‘reclama’, de data aceasta pe aia cu ‘insa cand se umple paharul…’).
11. paradoxal, oamenii se cearta si din ‘bunatate’, vezi cazurile in care o persoana incearca sa ia apararea alteia si intra din aceasta cauza in conflict cu o a treia persoana.
Mda… imi vine sa ma cert cu mine ca sunt obosit si nu-mi mai vin in minte alte cauze (cu siguranta lista e mult mai cuprinzatoare). Oricum, pentru a putea ajunge sa nu ne mai certam, va trebui prima si prima data sa descoperim ‘de ce ne certam’. Si evident, sa luam ulterior masurile de rigoare… Personal, ma bucur ca sunt pe calea cea buna. Tu, pe unde esti? Cu cine te mai certi?
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
"Ma angajez"
Angajamentele pe care ni le luam sunt stimulente foarte bune care sa ne scoata din rancezeala, sa ne scape de mustrarile de constiinta care ne bantuie poate de luni de zile, sau sa obtinem beneficii pe termen scurt sau lung.
Insa nu tot timpul e usor sa ne tinem de cuvant. Incepem cu avant si ne inecam cu acelasi avant. Imi aduc aminte cand mi-am luat angajamentul sa ma las definitiv de FUMAT. Nu am facut-o neaparat fiindca sunt cel mai ambitios sau am vointa de fier. Au trecut aproape 5 luni de atunci cu foarte mici ezitari :D. Iar acest lucru a functionat deoarece mi-am luat angajamentul sa ma las de fumat in fata unei persoane dragi si a tuturor prietenilor mei.
Ma intreba cineva recent: ‘ce-ar fi de facut cu lumea asta nebuna?‘ I-am raspuns: ‘De aprins cate un beculet, pe ici, pe colo, sa mai facem putina ‘lumina’ (cine mai poate, cine mai vrea…). Ca de ‘restructurare din temelii’ doar Cel de Sus se va ocupa (la un moment dat). Deci, sa nu ne facem nici cele mai vagi sperante ca suntem ‘pe drumul cel bun’.‘
Ce-ti propun eu astazi
Sa-ti iei un angajament in saptamana care urmeaza si, peste exact o saptamana am sa revin cu un sondaj sa vedem cati din cei care au promis ca vor face ceva in saptamana urmatoare s-au tinut de cuvant. Asa ca, in saptamana urmatoare:
Ma angajez:
Sa ma impac cu un prieten
Sa inapoiez o datorie
Sa imi cer scuze unei rude
Sa scap de un obicei prost
Sa ajut pe cineva neconditionat
Sa imi creez un obicei bun
Sa citesc o carte
Sa fac ceva surpinzator
Other
Evident, discutiile sunt deschise: de ce e greu sa ne tinem de cuvant? De ce e asa greu sa iertam? De ce e asa greu sa ne luam inima in dinti? Sa ne calcam pe mandrie? De ce? De ce?
Va astept la discutii!
Insa nu tot timpul e usor sa ne tinem de cuvant. Incepem cu avant si ne inecam cu acelasi avant. Imi aduc aminte cand mi-am luat angajamentul sa ma las definitiv de FUMAT. Nu am facut-o neaparat fiindca sunt cel mai ambitios sau am vointa de fier. Au trecut aproape 5 luni de atunci cu foarte mici ezitari :D. Iar acest lucru a functionat deoarece mi-am luat angajamentul sa ma las de fumat in fata unei persoane dragi si a tuturor prietenilor mei.
Ma intreba cineva recent: ‘ce-ar fi de facut cu lumea asta nebuna?‘ I-am raspuns: ‘De aprins cate un beculet, pe ici, pe colo, sa mai facem putina ‘lumina’ (cine mai poate, cine mai vrea…). Ca de ‘restructurare din temelii’ doar Cel de Sus se va ocupa (la un moment dat). Deci, sa nu ne facem nici cele mai vagi sperante ca suntem ‘pe drumul cel bun’.‘
Ce-ti propun eu astazi
Sa-ti iei un angajament in saptamana care urmeaza si, peste exact o saptamana am sa revin cu un sondaj sa vedem cati din cei care au promis ca vor face ceva in saptamana urmatoare s-au tinut de cuvant. Asa ca, in saptamana urmatoare:
Ma angajez:
Sa ma impac cu un prieten
Sa inapoiez o datorie
Sa imi cer scuze unei rude
Sa scap de un obicei prost
Sa ajut pe cineva neconditionat
Sa imi creez un obicei bun
Sa citesc o carte
Sa fac ceva surpinzator
Other
Evident, discutiile sunt deschise: de ce e greu sa ne tinem de cuvant? De ce e asa greu sa iertam? De ce e asa greu sa ne luam inima in dinti? Sa ne calcam pe mandrie? De ce? De ce?
Va astept la discutii!
sâmbătă, 25 iulie 2009
Visele – un autoportret?
Am visat ceva extraordinar de ciudat azi-noapte, fapt care nu ma mira de altfel, pentru ca de obicei visez lucruri ciudate, agitate sau fara sens [si asta cand imi amintesc ce am visat, pentru ca de obicei nu imi amintesc]. De cele mai multe ori ma trezesc dimineata cu sentimentul ca am visat ceva, dar nu imi amintesc ce, sau cel putin nu cu exactitate. Si senzatia aceea ma urmareste intr-un fel pe parcursul intregii zile - daca am avut parte de un vis frumos, e vorba despre o senzatie placuta, in mod evident, iar daca am avut parte de un vis urat, parca ma urmareste o stare de agitatie permanenta. Totusi, am observat ca singurele vise pe care mi le amintesc sunt cele ori foarte urate sau bizare, ori cele foarte frumoase [din pacate de acestea din urma am parte foarte rar!].
Cineva imi spunea ca daca vrei cu adevarat, iti poti controla visele sau iti poti impune ce sa visezi. Eu nu cred asta in totalitate. Nu poti sa-ti doresti sa visezi ceva si chiar sa visezi acel lucru, decat poate daca ai o putere foarte mare de auto-sugestie. In acest caz, s-ar putea sa-ti iasa figura! Nu poti sa-ti impui cu exactitate ceea ce sa visezi, dar poti sa-ti controlezi visele intr-un mod indirect [sau direct, depinde cum privesti lucrurile]. Dar sa ma explic! Consider ca visele sunt o zugravire a personalitatii, a dorintelor si a fricilor noastre [si nu doar a acelora pe care le constientizam in mod direct, ci chiar si a acelora care stau comod in subconstient!]. Astel, daca esti o persoana stresata, ingrijorata in permanenta dintr-un anumit motiv sau altul, sau o persoana care tine multe lucruri ferecate doar in mintea sa, vei avea mari sanse sa devii un castigator la loteria viselor urate. De asemenea, daca esti o persoana relaxata si multumita in mod general, ai mari sanse sa iti umpli visele cu lucruri frumoase si slabe sanse sa visezi ceva dezagreabil [bine, poate doar daca te-ai uitat la un film horror care te-a impresionat peste masura!].
Asadar, singura modalitate de a-ti controla visele este de a invata inainte de toate sa-ti controlezi gandurile si sa incerci sa ti le canalizezi intr-o directie pozitiva, sa incerci sa scapi de stres, de prea multe griji, etc. Stiu, stiu, e extraordinar de greu sa reusesti acest lucru [and I should know best!], dar nimic nu e imposibil, asa ca merita incercat…. deci, ganditi frumos si visati in consecinta!
Sweet dreams!
Cineva imi spunea ca daca vrei cu adevarat, iti poti controla visele sau iti poti impune ce sa visezi. Eu nu cred asta in totalitate. Nu poti sa-ti doresti sa visezi ceva si chiar sa visezi acel lucru, decat poate daca ai o putere foarte mare de auto-sugestie. In acest caz, s-ar putea sa-ti iasa figura! Nu poti sa-ti impui cu exactitate ceea ce sa visezi, dar poti sa-ti controlezi visele intr-un mod indirect [sau direct, depinde cum privesti lucrurile]. Dar sa ma explic! Consider ca visele sunt o zugravire a personalitatii, a dorintelor si a fricilor noastre [si nu doar a acelora pe care le constientizam in mod direct, ci chiar si a acelora care stau comod in subconstient!]. Astel, daca esti o persoana stresata, ingrijorata in permanenta dintr-un anumit motiv sau altul, sau o persoana care tine multe lucruri ferecate doar in mintea sa, vei avea mari sanse sa devii un castigator la loteria viselor urate. De asemenea, daca esti o persoana relaxata si multumita in mod general, ai mari sanse sa iti umpli visele cu lucruri frumoase si slabe sanse sa visezi ceva dezagreabil [bine, poate doar daca te-ai uitat la un film horror care te-a impresionat peste masura!].
Asadar, singura modalitate de a-ti controla visele este de a invata inainte de toate sa-ti controlezi gandurile si sa incerci sa ti le canalizezi intr-o directie pozitiva, sa incerci sa scapi de stres, de prea multe griji, etc. Stiu, stiu, e extraordinar de greu sa reusesti acest lucru [and I should know best!], dar nimic nu e imposibil, asa ca merita incercat…. deci, ganditi frumos si visati in consecinta!
Sweet dreams!
vineri, 1 mai 2009
Griji
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus şi nu mai vine!
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!
duminică, 1 martie 2009
La multi ani!
Daa! Astazi este ziua lui Tany! Face....face "cativa" ani! :)) E mare acum, ne aliniaza pe toti si ne da cate un capac . Am reusit sa vorbesc dimineata cu el, imediat ce m-am trezit si sa-i spun la multi ani, dar din anumite motive, am cam ramas fara cuvinte la inceput punandu-i o melodie dedicatie (nu stiam ce sa ii zic, un simplu la multi ani era prea comun) :D si n-am spus tot ce vroiam sa-i spun. Si...vreau sa-i spun si aici, chiar daca stiu ca el stie toate lucrurile astea si un simplu “la multi ani” il apreciaza mult si ar fi fost de ajuns.LA MULTI ANI!
sâmbătă, 21 februarie 2009
Autoportret
Iar am primit o "leapsa", nu in sensul rau al cuvantului, sa-i zicem.. o provocare(da Esco?). De data aceasta trebuie sa-mi fac un autoportret pe baza unui sablon. Sa vedem ce va iesi...
SUNT: direct, retras dar vesel, câteodatã "acid", uneori simpatic, alteori antipatic, prietenos, energic...
AŞ VREA: sa vad cat mai multi oameni de calitate, cerebrali in tot ceea ce fac, sinceri, educati ...cu spirit civic.
PĂSTREZ: multe amintiri in suflet.
MI-AŞ FI DORIT: sa ma fi nascut intr-o tara dezvoltata unde oamenii sunt educati si toleranti
NU ÎMI PLAC: oamenii mincinosi, parsivi, prosti, ipocriti... de fapt multe nu imi plac
MĂ TEM: sa mor prosteste...
AUD: toate prostiile din lume.
ÎMI PARE RĂU: ca nu pot schimba lumea
ÎMI PLAC: oamenii sinceri, cu caracter... personalitate bine definita, devotament in tot ceea ce fac, etc
NU SUNT: asa cum par...
DANSEZ: de fiecare data cand am ocazia
CÂNT: mai tot timpul, pe strada, sub dus.... nu conteaza, ca Laura Pausini - Io canto ;))
NICIODATĂ: (no comment)
RAR: ma enervez peste masura, dar si cand o fac....
PLÂNG : atunci cand mi se face dor sau atunci cand s-a umplut paharul...
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: asa cum as vrea sa fiu
NU ÎMI PLACE DE MINE: atunci cand sunt obosit, nebarbierit, somnoros, irascibil...
SUNT CONFUZ: cand nu am toate datele unei situatii la indemana.
AR TREBUI: sa fiu mai indiferent la tot ceea ce se intampla in jur.
REFUZ: sa refuz
URASC: sa ma autocenzurez.
ZAMBESC: : am de ce?
Ramai cu bine!
SUNT: direct, retras dar vesel, câteodatã "acid", uneori simpatic, alteori antipatic, prietenos, energic...
AŞ VREA: sa vad cat mai multi oameni de calitate, cerebrali in tot ceea ce fac, sinceri, educati ...cu spirit civic.
PĂSTREZ: multe amintiri in suflet.
MI-AŞ FI DORIT: sa ma fi nascut intr-o tara dezvoltata unde oamenii sunt educati si toleranti
NU ÎMI PLAC: oamenii mincinosi, parsivi, prosti, ipocriti... de fapt multe nu imi plac
MĂ TEM: sa mor prosteste...
AUD: toate prostiile din lume.
ÎMI PARE RĂU: ca nu pot schimba lumea
ÎMI PLAC: oamenii sinceri, cu caracter... personalitate bine definita, devotament in tot ceea ce fac, etc
NU SUNT: asa cum par...
DANSEZ: de fiecare data cand am ocazia
CÂNT: mai tot timpul, pe strada, sub dus.... nu conteaza, ca Laura Pausini - Io canto ;))
NICIODATĂ: (no comment)
RAR: ma enervez peste masura, dar si cand o fac....
PLÂNG : atunci cand mi se face dor sau atunci cand s-a umplut paharul...
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: asa cum as vrea sa fiu
NU ÎMI PLACE DE MINE: atunci cand sunt obosit, nebarbierit, somnoros, irascibil...
SUNT CONFUZ: cand nu am toate datele unei situatii la indemana.
AR TREBUI: sa fiu mai indiferent la tot ceea ce se intampla in jur.
REFUZ: sa refuz
URASC: sa ma autocenzurez.
ZAMBESC: : am de ce?
Ramai cu bine!
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
Fericirea este calea.
Atat de mult ne preocupam de "ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti" incat uitam, pur si simplu, sa fim fericiti. Unul dintre cele mai frumoase momente din viata unui om ar fi atunci cand nu are nimic, absolut nimic pe lume, fiind in acelasi timp total fericit. Atunci cand realizeaza ca totul este iubire. Pentru teisti, ca mine, acest concept e ceva mai usor de inteles. Atunci cand realizezi ca Dumnezeu este tot si ca Dumnezeu este iubire, logica oricui iti va spune ca totul este iubire. Iar atunci, intr-o lume plina de iubire, creeata de iubire, prin iubire, tu ce esti? De ce am spus care ar putea fi cel mai fericit moment din viata unui om? Pentru atunci cand nu ai NIMIC te ai pe TINE. Si cand te ai numai pe TINE esti, pentru prima oara in viata multora, atent la ce se afla in interiorul tau... adica la adevar. Acel moment este cel mai fericit pentru faci legatura intre ce este Dumnezeu, ce este totul si ce esti, cu adevarat, tu. Iar acel lucru este iubire. In momentul acela, in care constientul tau realizeaza aceste raporturi, realizeaza si ce este fericirea. Si anume a nu mai interveni "constient" in viata ta si a accepta "totul". A accepta universalitatea iubirii. In momentul ala constientul nu mai vrea sa fie "director" sau "bogat" sau "profesor doctor unviersitar" etc. El realizeaza ca pentru a fii fericit trebuie sa fii, in primul rand, ceea ce esti: iubire si numai iubire. Restul sunt jocuri. Dupa ce rezolvam partea cu iubirea, putem fi orice... din joaca, pentru ca, in fapt, nimic nu mai conteaza. A trai in iubire este scopul. Restul sunt experiente si trairi conexe... frumoase... care imbogatesc experienta de viata... dar nu sunt baza.
Dumnezeu este iubire. Dumnezeu este tot ce ne inconjoara. Totul este iubire. Sunt o parte din intreg. Sunt iubire. Sunt fericit.
Acum ca stiu cine sunt si sunt fericit cu mine si realizez ca sunt suficient pentru fericirea mea, aleg sa te am in viata mea. Aleg sa merg pe calea fericirii impreuna cu tine, orice ar fi: vom trece prin baricade, prin portiuni murdare, ne vom impiedica si vom cadea, sau ne vom pune piedica si ne vom balaci in noroi dar ne vom afla, in fiecare moment, pe calea fericirii. Nu conteaza pe ce banda mergi atata timp cat mergi pe aceeasi autostrada. Vreau ca incepand de aici si cat vom avea de mers fiecare, sa mergem impreuna. Vreau sa te am alaturi pe calea fericirii. Te iubesc!
miercuri, 21 ianuarie 2009
Fericirea; Durata Sau Intesitate?
Multe idei sunt precum iepurii, elefantii sau balenele: sar de unde nu te astepti. Ideea acestui articol a pornit de la o intrebare ‘critica’: daca esti in SAH-PAT toata viata?
Oamenii, fiecare in felul sau, cauta fericirea: bani, respect, faima, suflet-pereche etc. Se spune ca pentru a-ti atinge scopul ai nevoie de rabdare, speranta, credinta. Altii spun ca fericirea e drumul spre fericire.
Unii gasesc rapid ce cauta. Altii nu gasesc si se compromit. Altii se mint sau se multumesc cu putin. Iar altii… acestia sunt in sah-pat toata viata. Au rabdare, spera si cred pana in ultimul minut. Si pentru asta platesc un pret de plumb. Sufera in asteptarea lor, sunt marginalizati si chiar batjocoriti. ‘Ce folos sa-ti gasesti jumatatea la 35 de ani? Cum te mai poti bucura de bani la 50 de ani? La ce-ti mai foloseste o statuie cand tu esti gaurit de viermi?’
Si atunci… fericirea e ‘durata’ sau ‘intensitate’? Imi iau vesta antiglont si afirm cu tarie: fericirea este intensitate. Oamenii care-si asteapta jumatatea cu rabdare, cu credinta, cu suferinta, cu nopti nedormite, cu vise si fantezii adolescentine nu sunt constienti de ceea ce fac, dar au ales, intentionat sau nu, calea cea dreapta. Doar ei sunt cei care vor vedea lumina (si probabil cei cativa norocosi).Si apoi vine restul. Resturile. Acestia sunt oamenii normali, sanatosi, care merg la serviciu zi de zi, s-au casatorit la varsta potrivita, au 1-2 copii frumosi si sanatosi, doua televizoare (unul pentru filme si divertisment, altul pentru fotbal), merg la sfarsitul saptamanii la MALL sa-si asigure frigiderul pentru urmatoarele 7 zile. Ei ii place (si) colegul de la Administratie, el i-ar trage-o secretarei sefului, dar nu e frumos, asa ca se abtin. Trec anii, se achita ratele, se schimba mobila si, dupa 5 ani, intr-o dimineata ca oricare alta, se trezesc si se uita unul la celalalt ca boul la vaca noua, sau vaca la bou si se intreaba: who the f*ck is this man/woman?Iar dupa amiaza rad pe sub sau pe deasupra mustatilor de cel pe care l-a lovit (prematur) ‘incaruntitu’ si l-a prins tot singur, parasit intr-un colt.Insa mai tarziu (nu c-ar fi foarte relevant) familia ‘fericita’ ajunge sa manace din troaca porcilor si sa se intrebe ‘de ce eu?’ Sper ca veti gasi raspunsul!
In fond, poate nu toti doresc sa simta ceva cu adevarat. E mai simplu sa nu suferi. E mai simplu sa faci compromisuri. Compromisurile iti dau siguranta, te amagesc si-ti gadila ego-ul. Esti un om integrat in societate. Desigur.
Nu poti experimenta fericirea daca nu te-ai pregatit pentru fericire.
Ramai cu bine, cititorule!
Oamenii, fiecare in felul sau, cauta fericirea: bani, respect, faima, suflet-pereche etc. Se spune ca pentru a-ti atinge scopul ai nevoie de rabdare, speranta, credinta. Altii spun ca fericirea e drumul spre fericire.
Unii gasesc rapid ce cauta. Altii nu gasesc si se compromit. Altii se mint sau se multumesc cu putin. Iar altii… acestia sunt in sah-pat toata viata. Au rabdare, spera si cred pana in ultimul minut. Si pentru asta platesc un pret de plumb. Sufera in asteptarea lor, sunt marginalizati si chiar batjocoriti. ‘Ce folos sa-ti gasesti jumatatea la 35 de ani? Cum te mai poti bucura de bani la 50 de ani? La ce-ti mai foloseste o statuie cand tu esti gaurit de viermi?’
Si atunci… fericirea e ‘durata’ sau ‘intensitate’? Imi iau vesta antiglont si afirm cu tarie: fericirea este intensitate. Oamenii care-si asteapta jumatatea cu rabdare, cu credinta, cu suferinta, cu nopti nedormite, cu vise si fantezii adolescentine nu sunt constienti de ceea ce fac, dar au ales, intentionat sau nu, calea cea dreapta. Doar ei sunt cei care vor vedea lumina (si probabil cei cativa norocosi).Si apoi vine restul. Resturile. Acestia sunt oamenii normali, sanatosi, care merg la serviciu zi de zi, s-au casatorit la varsta potrivita, au 1-2 copii frumosi si sanatosi, doua televizoare (unul pentru filme si divertisment, altul pentru fotbal), merg la sfarsitul saptamanii la MALL sa-si asigure frigiderul pentru urmatoarele 7 zile. Ei ii place (si) colegul de la Administratie, el i-ar trage-o secretarei sefului, dar nu e frumos, asa ca se abtin. Trec anii, se achita ratele, se schimba mobila si, dupa 5 ani, intr-o dimineata ca oricare alta, se trezesc si se uita unul la celalalt ca boul la vaca noua, sau vaca la bou si se intreaba: who the f*ck is this man/woman?Iar dupa amiaza rad pe sub sau pe deasupra mustatilor de cel pe care l-a lovit (prematur) ‘incaruntitu’ si l-a prins tot singur, parasit intr-un colt.Insa mai tarziu (nu c-ar fi foarte relevant) familia ‘fericita’ ajunge sa manace din troaca porcilor si sa se intrebe ‘de ce eu?’ Sper ca veti gasi raspunsul!
In fond, poate nu toti doresc sa simta ceva cu adevarat. E mai simplu sa nu suferi. E mai simplu sa faci compromisuri. Compromisurile iti dau siguranta, te amagesc si-ti gadila ego-ul. Esti un om integrat in societate. Desigur.
Nu poti experimenta fericirea daca nu te-ai pregatit pentru fericire.
Ramai cu bine, cititorule!
vineri, 16 ianuarie 2009
Libertatea individului & suveranitate colectiva
Unde se termina libertatea si unde incepe "reglementarea"? Si ma refer la raportul cetatean - guvern. Urmeaza sa subliniez un paradox. Fiti atenti. (macar voi, ca eu ma gandesc la cai verzi :p). Intr-un stat de drept, de ex. Romania, avem, din pacate, doua entitati distincte: populatia si guvernul (prin guvern ma refer, in fapt, la intregul aparat de stat, in speta Guvern si Parlament). De ce din pacate? Pentru ca democratia a plecat de la un principiu simplu de la care s-a departat. Uitati o varianta generalizata: Pamantul este populat de o varietate de fiinte. Vii si non-vii. Animale si plante. Dintre toate fiintele locuitoare ale pamantului avem una singura care poseda ratiune: fiinta umana. Deci, fiinta umana are o responsabilitate fata de sine si fata de celelalte fiinte de a mentine intreaga planeta sigura. De a trai in pace, de a nu distruge, de a ocroti toata creatia. Acea creatie pe care nu el a creat-o si care, din punct de vedere al creatorului, este pe aceeasi treapta cu omul. OK. Al 2-lea principiu. Fiinta umana este libera. Este bipeda, are control total asupra tuturor gesturilor si gandurilor sale si poseda liberul arbitru. Intrucat nici o fiinta umana nu este mai bipeda, sau mai in controlul gesturilor si gandurilor sale, sau mai libera, conchidem ca toti oamenii sunt indreptatiti sa actioneze si sa traiasca dupa propria ratiune. Toate bune si frumoase pana la aparitia societatii. Printr-un sir de evenimente pe care le stim, mai mult sau mai putin, oamenii s-au organizat in societati. Deci: societatea umana este alcatuita dintr-un numar de indivizi, de egala valoare si importanta umana. Intrucat nici o fiinta umana singura nu poate construi o autostrada, sau o centrala atomica, sau un aeroport, oamenii s-au organizat in societati, si-au unit fortele pentru a putea, impreuna, sa construiasca, sa creeze, sa inoveze pentru binele tuturor celor implicati in societate. Pe masura ce societatile au crescut, a devenit din ce in ce mai greu pentru ca toata lumea sa fie implicata direct in procedeul adoptarii deciziilor. In acel moment, societatea a creat statul. Statul ca unitate administrativa, reprezentativa a societatii. Cea mai rezistenta forma a statului este democratia. Deoarece statul democratic reprezinta interesele a milioane de oameni LIBERI. Cand, spre ex: 22 de milioane de oameni liberi decid, pentru o mai buna administrare a resurselor pe care le detin la nivel colectiv, sa infiinteze un stat, legitimitatea acelui stat este garantata. Insa nu trebuie uitat ca asa cum societatea decide formarea statului tot ea poate decide, in orice moment, reformarea lui, inlocuirea lui sau chiar desfiintarea lui. Statul exista atata timp cat este dorit de societate. Atata timp cat societatea ii ingaduie existenta. Votul de incredere al societatii poate fi retras in orice moment iar in acel moment statul se desfiinteaza, la fel de firesc precum s-a infiintat.
OK, acum, urmatoare intrebare: De ce doreste, spre ex: societatea romaneasca, sa infiinteze si autorizeze un stat: Statul Roman? Pai in primul rand, pentru ca acesta sa-i garanteze, sa garanteze tuturor membrilor societatii dreptul lor fundamental: LIBERTATEA. LIBERTATEA de a trai, de a munci, de a fi vesel, de a fi trist, de a lua orice decizie personala total independent, de a se forma intr-o societatea, de a infiinta sau desfiinta statul. Deci statul este creat de oameni liberi cu scopul de a le apara libertatea. Statul se afla, 100% la cheremul cetatenilor. Am putea spune la "mila" societatii. Societatea sta, observa, analizeaza activitatea statului, cu rabdare, de la loja Coloseumului, si cu degetul mare paralel cu solul. Cei care se angajeaza ca administratori ai statului, se pun, de buna voie si dintr-un extraordinar simt civic, in slujba societatii. Societatea are drept de viata si de moarte asupra statului. Si asa si trebuie sa fie. Aceasta ordine de transmitere a puterii se numeste democratie. Atunci cand puterea se da sau se ia de jos in sus. De la individ la stat. In momentul in care se intampla invers avem un esec al sistemului.
In momentul in care statul nu se supune vointei societatii, oricare-ar fi ea, fie ea si dezicia de a-l desfiinta sau, si mai rau, aduce limitari la LIBERTATEA cetateanului atunci avem de-a face cu o dictatura. Cand cei alesi de societate nu se supun orbeste ordinelor si nazuintelor societatii si lucreaza in contra acestora, in orice mod, atunci, in primul rand se numesc tradatori iar apoi dictatori. Incepand din acel moment, momentul in care statul nu se mai afla in slujba cetateanului, acel stat nu mai este legitim. Se face vinovat de tradarea incredereii care i-a fost acordata de cetatean iar cetateanul nu mai are nici un motiv sa-i recunoasca autoritatea. Societatea, atunci, desfiinteaza statul si creeaza altul. Daca statul nu se lasa desfiintat si continua sa-si impuna propria viziune, aceea care este diferita de cea a societatii, asupra ei, atunci vorbim de dictatura. De obicei in acele momente are loc revolutia: dezmembrarea fortata a statului de catre societate. Reinstaurarea libertatii direct exprimate a cetatenilor si infiintarea unui nou sistem politic-administrativ.
Atat am avut de spus. Acum sa ne punem intrebarea, care este, la ora actuala, natura relatiilor dintre societate si stat in Romania?
OK, acum, urmatoare intrebare: De ce doreste, spre ex: societatea romaneasca, sa infiinteze si autorizeze un stat: Statul Roman? Pai in primul rand, pentru ca acesta sa-i garanteze, sa garanteze tuturor membrilor societatii dreptul lor fundamental: LIBERTATEA. LIBERTATEA de a trai, de a munci, de a fi vesel, de a fi trist, de a lua orice decizie personala total independent, de a se forma intr-o societatea, de a infiinta sau desfiinta statul. Deci statul este creat de oameni liberi cu scopul de a le apara libertatea. Statul se afla, 100% la cheremul cetatenilor. Am putea spune la "mila" societatii. Societatea sta, observa, analizeaza activitatea statului, cu rabdare, de la loja Coloseumului, si cu degetul mare paralel cu solul. Cei care se angajeaza ca administratori ai statului, se pun, de buna voie si dintr-un extraordinar simt civic, in slujba societatii. Societatea are drept de viata si de moarte asupra statului. Si asa si trebuie sa fie. Aceasta ordine de transmitere a puterii se numeste democratie. Atunci cand puterea se da sau se ia de jos in sus. De la individ la stat. In momentul in care se intampla invers avem un esec al sistemului.
In momentul in care statul nu se supune vointei societatii, oricare-ar fi ea, fie ea si dezicia de a-l desfiinta sau, si mai rau, aduce limitari la LIBERTATEA cetateanului atunci avem de-a face cu o dictatura. Cand cei alesi de societate nu se supun orbeste ordinelor si nazuintelor societatii si lucreaza in contra acestora, in orice mod, atunci, in primul rand se numesc tradatori iar apoi dictatori. Incepand din acel moment, momentul in care statul nu se mai afla in slujba cetateanului, acel stat nu mai este legitim. Se face vinovat de tradarea incredereii care i-a fost acordata de cetatean iar cetateanul nu mai are nici un motiv sa-i recunoasca autoritatea. Societatea, atunci, desfiinteaza statul si creeaza altul. Daca statul nu se lasa desfiintat si continua sa-si impuna propria viziune, aceea care este diferita de cea a societatii, asupra ei, atunci vorbim de dictatura. De obicei in acele momente are loc revolutia: dezmembrarea fortata a statului de catre societate. Reinstaurarea libertatii direct exprimate a cetatenilor si infiintarea unui nou sistem politic-administrativ.
Atat am avut de spus. Acum sa ne punem intrebarea, care este, la ora actuala, natura relatiilor dintre societate si stat in Romania?
luni, 12 ianuarie 2009
Dragostea si prietenia nu se plictisesc niciodata
Ai avut vreodata senzatia ca ‘trebuie’ sa-ti eviti prietenii/iubitul/a ca sa nu te ’saturi’ de ei (prematur)? Ai apelat uneori intentionat la manevre rautacioase pentru a indeparta voit pe cineva de teama ca o prea mare apropiere ar putea duce la aparitia ‘rutinei’? Sunt convins ca la ambele raspunsul este ‘da’.
Rutina insa nu are de-a face nici pe departe cu apropierea dintre doua persoane. O relatie este cu atat mai sanatoasa, cu cat doua persoane sunt mai apropiate, petrec cat mai mult timp impreuna si ajung sa se cunoasca foarte bine. Rutina este situatia in care ajung doua persoane (mai mult sau mai putin apropiate) facand mereu aceleasi lucruri.
Si....Da, cred ca am cunoscut si astfel de oameni. Si da, ai dreptate, fiecare cu ‘pasarica’ lui. Insa cred ca sunt mult mai multi cei pe care ii auzi folosind termeni precum ‘rutina’ si ‘plictiseala’ [fara sa inteleaga exact ce se petrece cu ei - sau, mai grav, sa creada ca ‘din cauza X se intampla asa’ cand de fapt la mijloc e o alta cauza].
Stai pe aproape! :)
Rutina insa nu are de-a face nici pe departe cu apropierea dintre doua persoane. O relatie este cu atat mai sanatoasa, cu cat doua persoane sunt mai apropiate, petrec cat mai mult timp impreuna si ajung sa se cunoasca foarte bine. Rutina este situatia in care ajung doua persoane (mai mult sau mai putin apropiate) facand mereu aceleasi lucruri.
Si....Da, cred ca am cunoscut si astfel de oameni. Si da, ai dreptate, fiecare cu ‘pasarica’ lui. Insa cred ca sunt mult mai multi cei pe care ii auzi folosind termeni precum ‘rutina’ si ‘plictiseala’ [fara sa inteleaga exact ce se petrece cu ei - sau, mai grav, sa creada ca ‘din cauza X se intampla asa’ cand de fapt la mijloc e o alta cauza].
Stai pe aproape! :)
duminică, 11 ianuarie 2009
New Year’s Resolution
Aproape ca a mai zburat inca un an… incredibil de repede… si ca la fiecare inceput de an, nu ne putem abtine sa nu facem un bilant cu bune, cu rele, cu tot ce am realizat sau cu tot ce nu am reusit sa realizam. Asa ca m-am luat si eu la analizat si puricat, dar nu am descoperit nimic nou, pentru ca eram deja constient de ceea ce (nu) am realizat. Cu alte cuvinte, 2008 nu a fost un an prea grozav pentru mine… undeva pe drum m-am pierdut… pe mine. A fost un an in care am aflat ca ceea ce-mi doream de de ani de zile sa fac nu e poate tocmai ceea ce-mi doresc cu adevarat… lucru care m-a lasat total descoperit si naucit; un an in care am facut prea putine din ceea ce mi-am dorit cu adevarat, prea multe din ceea ce nu mi-am dorit si, in consecinta, mult prea putine pentru mine; un an in care hotarat din mine a devenit cam nehotarat din cauza lipsei de directie.
Asa ca ceea ce-mi doresc in Noul An e:
- sa ma regasesc si redescopar;
- sa fac ceea ce-mi doresc (si asta dupa ce voi descoperi ce-mi doresc, evident);
- sa am putin mai mult timp pentru mine si pentru ceea ce conteaza cu adevarat;
- sa-mi implinesc cel putin unul din visurile pe care le am deja si cel putin unul din visurile nou descoperite (sau macar sa ma aflu pe drumul cel bun);
- sa nu (ma) dezamagesc.
Poate ca ar mai fi si altele pe care le-am uitat sau nesocotit, dar banuiesc ca nu erau atat de importante, altminteri nu le-as fi uitat.
Va urma...
luni, 5 ianuarie 2009
cu ce ne jucam?
neatza incep acest thread dorindu-mi sa fie ultimul pe acest ton...dar ma macina o chestie....cu ce anume ar trebui sa ne jucam cand,sa zicem,simtim nevoia?exista o limita de varsta dincolo de care nu mai este cazul sa vorbim despre asa ceva?ei bine...acum 10 minute mi-am dat seama ca asa ceva nu exista..limita?pfff...cine si-ar impune o limita?ti-ai nega din start niste drepturi ale caror valabilitate numai tu o controlezi?unii ar face-o,altii in niciun caz pe acest pamant sigur...lumea se joaca...se distreaza jucandu-se...total de acord...e foarte bine sa fii multumit de activitatile tale,sau kiar mandru :...eu ma bucur..si imi place sa cred ca oricine se bucura de binele altcuiva,dar pana sa ajungem acolo imi sta pe limba o intrebare :cu ce ne jucam?este evident ca odata cu trecerea timpului nivelul la care ne jucam evolueaza ,imi permit sa spun,ascendent sau descendent...dar nu sunt inca sigur care parte e pozitiva si care e negativ...ramane de vazut.dar sa analizam...daca te uiti in jur si ai in minte ca reper acest lucru mai mult ca sigur tinzi sa spui ca defapt cu trecerea timpului nu te mai joci...ai fost atent?depinde ce ai vazutda...sa fim seriosi....normal ca nu ai sa vezi pe cineva peste 20 de ani cu excavatorul de plastic in mana...adevarul e ca nu mai atrag chestiile astea...suntem plictisiti de ele.ne jucam cu altceva acum...cu ce anume?va raspund asa: multi cand eram copii ne doream un robotel care sa vorbeasca..sa mearga singur...sa duca gunoiul in locul nostru etc...ce ne diferentiaza dupa ce am crescut?cred ca mintea,gandirea...adica unii au fost mai destepti si si-au implinit dorinta,iar altii mai fraieri au si uitat de chestia aia...sa vorbim de oamenii destepti ca de la ei avem ce invata...mda...ei au descoperit ca este defapt foarte usor sa fie fericiti pe acest plan...ce au vazut in jur?ha...o groaza de jucarii...mai stiti cum se uita silvester la tweety?ca il vedea ca pe o friptura bine rumenita? :))ei bine...este acelasi lucru,numai ca nu mancarea e problema si obiectul de joaca...si uite asa s-au descoperit jucariile astea vii.si acuma,fiecare vede ce-si doreste...te uiti la un tip si in mintea ta el e o jucarie sexuala,o masina luxoasa....diverse..sau cine stie....o partida de sah?da..depinde de fiecare de ce duce lipsa..sau ce anume ii place sa aiba in exces.ce porcarie...adevarul e ca nu costa nimic si e usor de achizitionat...asta e vantul care sufla din spate?sau e vorba mai curand de mentalitatea care te conduce?cred ca ambele...alta porcarie...sincer...nu inteleg motivul,tind neaparat sa-l numesc ,rational care te poate determina sa recurgi la asa ceva...se spune ca cine se joaca si la o varsta mai inaintata,in raport cu cea la care stam la locul de joaca,este imatur si intr-adevar asa este.dar imaturitatea este doar unul din rafturile pe care iti asezi jucariile.nici nu ma mir ca raftul pe care scrie respect este gol, la fel si cel cu eticheta de incredere si asa mai departe...nu mai discut de cele de sus pe care scrie prostie si mandrie...ce pot sa mai spun....asta este...se intampla si altele mai grave..zeci de mii de oameni mor in tsunami,mii de delfini se zbat prinsi in plasele braconierilor, nu stiu cati copaci sunt taiati fara sa se planteze altul in loc...si am sa inchei asa : este vorba de principii....si adevarul e ca iti trebuie niste principii in care sa crezi si care sa te configureze ca sa-ti cumperi o jucarie adecvata pentru acest tip de activitate
punct
XOXO
punct
XOXO
sâmbătă, 27 decembrie 2008
actiunea fata cu reactiunea
Asa cum ti-am promis...am revinit destul de repede-Iata!
am citit nu de mult in timpul unei calatorii cu avionul spre Timisoara intr-o revista a companiei un articol ....destul de interesant si nu prea...interesante mi s-au parut articolele si interview-rile publicate. Chiar ai ce invata din experienta acelor oameni; cititnd o pagina-sau cat ocupa un articol- este de ajuns cat sa-ti largeasca putin orizontul si sa-ti ofere si o alta perspectiva asupra temei respective. Spun asta chiar si in privinta mea-care,discutand cu un prieten zilele trecute i-am spus ca nu-mi pasa deloc de parerea si toleranta oamenilor ca masa generala, ci doar de cea a celor care conteaza -intr-un fel sau altul- pentru mine. Chiar nu imi place sa aud de toleranta pentru ca nu cred ca in ziua de azi se mai poate pune problema astfel...consider ca mai curand cuvantul de ordine ar trebui sa fie adaptare...dar citind acel articol mi-am dat seama ca nu poti sa fii atat de ignorant vis-a-vis de acest subiect,dar sa-l abordezi din alt unghi si sa te intereseze ce se intampla in interior si sa lasi asta sa schimbe exteriorul...sa schimbi o mentalitate prin vorbe este practic imposibil...asta se va intampla de la sine in timp...mult timp :) o alta atitudine interesanta mi se pare miscarea EU SUNT!TU? care nu si-a inceput inca activitatea consistent dar asta se va intampla in curand si sper sa iasa ceva. Ce ma deranjeaza pe mine putin este faptul ca se delimiteaza astfel lucrurile...
adica...de ce o revista interna a trebuit sa scrie un supliment in mod deosebit pentru astfel de persoane?de ce nu a scris astfel de articole in revista propriu-zisa?sau de ce sa se infiinteze un club pentru gay?..bine....e ca cluburile obisnuite....oamenii pasionati de fotografie se aduna la un cerc...dar nu oamenii blonzi sau cei care tin regim alimentar isi fac un club separat...in fine..ideea este ca-dupa parerea mea- prin aceste lucruri se influenteaza mentalitatea masei...sincer...nu m-ar tenta sa socializez cu un grup de emo care se intalnesc doar ei si se separa de restul...dar este destul..sau chiar foarte greu sa intreprinzi o astfel de activitate pentru ca in general mentalitatea este una destul de tampita si de refuzare a oricarei cai de mijloc pentru a fi toti multumiti...e dificil sa vorbesti despre asta....sunt atatea unghiuri de privire si atatea puncte de luat in calcul....te pierzi pana la urma:)))) Mi-as dori doar sa nu se mai abordeze tema asta...nu-mi place sa se trateze in mod deosebit acest aspect...separat de orice altceva...si asfel cred ca lumea ar ajunge sa accepte si sa nu mai fie atat de isterica la adresa a orice implica "gay".
Ramai cu bine prietene...
am citit nu de mult in timpul unei calatorii cu avionul spre Timisoara intr-o revista a companiei un articol ....destul de interesant si nu prea...interesante mi s-au parut articolele si interview-rile publicate. Chiar ai ce invata din experienta acelor oameni; cititnd o pagina-sau cat ocupa un articol- este de ajuns cat sa-ti largeasca putin orizontul si sa-ti ofere si o alta perspectiva asupra temei respective. Spun asta chiar si in privinta mea-care,discutand cu un prieten zilele trecute i-am spus ca nu-mi pasa deloc de parerea si toleranta oamenilor ca masa generala, ci doar de cea a celor care conteaza -intr-un fel sau altul- pentru mine. Chiar nu imi place sa aud de toleranta pentru ca nu cred ca in ziua de azi se mai poate pune problema astfel...consider ca mai curand cuvantul de ordine ar trebui sa fie adaptare...dar citind acel articol mi-am dat seama ca nu poti sa fii atat de ignorant vis-a-vis de acest subiect,dar sa-l abordezi din alt unghi si sa te intereseze ce se intampla in interior si sa lasi asta sa schimbe exteriorul...sa schimbi o mentalitate prin vorbe este practic imposibil...asta se va intampla de la sine in timp...mult timp :) o alta atitudine interesanta mi se pare miscarea EU SUNT!TU? care nu si-a inceput inca activitatea consistent dar asta se va intampla in curand si sper sa iasa ceva. Ce ma deranjeaza pe mine putin este faptul ca se delimiteaza astfel lucrurile...
adica...de ce o revista interna a trebuit sa scrie un supliment in mod deosebit pentru astfel de persoane?de ce nu a scris astfel de articole in revista propriu-zisa?sau de ce sa se infiinteze un club pentru gay?..bine....e ca cluburile obisnuite....oamenii pasionati de fotografie se aduna la un cerc...dar nu oamenii blonzi sau cei care tin regim alimentar isi fac un club separat...in fine..ideea este ca-dupa parerea mea- prin aceste lucruri se influenteaza mentalitatea masei...sincer...nu m-ar tenta sa socializez cu un grup de emo care se intalnesc doar ei si se separa de restul...dar este destul..sau chiar foarte greu sa intreprinzi o astfel de activitate pentru ca in general mentalitatea este una destul de tampita si de refuzare a oricarei cai de mijloc pentru a fi toti multumiti...e dificil sa vorbesti despre asta....sunt atatea unghiuri de privire si atatea puncte de luat in calcul....te pierzi pana la urma:)))) Mi-as dori doar sa nu se mai abordeze tema asta...nu-mi place sa se trateze in mod deosebit acest aspect...separat de orice altceva...si asfel cred ca lumea ar ajunge sa accepte si sa nu mai fie atat de isterica la adresa a orice implica "gay".
Ramai cu bine prietene...
prefata
Nu stiu exact cu ce sa incep...asta poate e un cliseu deja ;))...ideea e ca am ajuns si eu sa-mi fac un blog dupa ce am vazut altele si am zis "vreau si eu!" :)) si acum sper sa iasa ceva din chestia asta si cand zic "ceva" ma refer la CEVA ,daca ma intelegeti.in fine...ramane de vazut daca i se va parea cuiva interesant ce scriu eu aici sau daca va citi cineva randurile astea.deocamdata entuziasmul e mare,la fel si asteptarile :)) asa ca ramane sa imi pun in valoare inspiratia si sper sa ma remarc prin marea asta de blog-uri :P
Inchei aici aceasta prefata, cum am vrut sa o numesc si voi reveni pentru prima postare ever :P
Inchei aici aceasta prefata, cum am vrut sa o numesc si voi reveni pentru prima postare ever :P
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
